duminică, 28 iunie 2009

Dansul intunericului si transa devenirii

          Printre voluntarii japonezi de la FITS am avut si o dansatoare tare draguta si simpatica, Kae Ishimoto. La workshop-ul japonez din ASTRA, ea a dansat. Stii, de multe ori te uiti la ceva si nu stii la ce te uiti. Si uite asa, am aflat de existenta dansului contemporan butoh, destul de popular prin Europa. Am intrebat-o despre ce e vorba, caci imi parea tare abstract si improvizat. Nu prea a stiut sa imi raspunda... si uite de ce.


         Originile dansului butoh se regasesc in perioda de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial in Japonia, este o forma de dans contemporana de avangarda, si nu are prea multe in comun nici cu dansul traditional Japonez si nici cu dansul modern occidental, desi imprumuta elemente din ambele. 

      Exista atatea stiluri de butoh cat exista dansatori. De multe ori ei sunt vopsiti in alb, sunt aproape dezbracati sau acoperiti cu un sort, rasi in cap sau cu plete salbatice. Pot evolua in grup sau solo. Pot dansa pe muzica tare, doar pe zgomote sau in tacere. Miscarile lor sunt incetinite, subtile.
Cel mai neconventional element la dansului butoh este miscarea si pregatirea dansatorului. Dansul isi trage puterea din ceea ce are dansatorul de spus, ceea ce aduce el din punct de vedere fizic si mental. Este o directionare a energiei catre spectatori. Exista mai multe feluri de a te pregati. Unele metode se concentreaza pe o disciplina fizica si o coordonare puternica, ce duce la catharsisul artistului. Se spune ca cei mai buni dansatori sunt cei fara scoala anterioara in dansul clasic. Butoh e un dans ca nici un alt dans, este expresia unica si directa a dansatorului, nealterata de limbaj si traditii. Miscarile pot fi diafane si surealiste dar si grotesti si hidoase. Unii considera butoh o forma de teatru. Altii condiera ca esenta butoh este ca omul inceteaza sa fie om si devine altceva, dansul devenind o transa a transformarii. Butoh incearca si o schimbare a perceptiei estetice. Butoh nu glorifica precum baletul occidental, corpul armonios, muschii perfecti si formele proportionale si simetrice. Dansatorul butoh devine o caricatura a imperfectiunii fizice. Artistul, transformadu-se in altceva--animale, plante, spirite sau alte fiinte de la marginea societatii-criminali, prostituate, bolnavi isi foloseste corpul pentru a-l cobori de pe piedestal. 

       Temele abordate in butoh sunt ambivalenta intunericului si luminii, nasterea si moartea, inceputul si sfarsitul. Sunt riturile misteriilor, chinul, cosmarul, si apoi trezirea, izbavirea, primavara, mirarea aspura existentei. Nu e corect sa spunem ca butoh s-a nascut in experienta Japoniei dupa Hiroshima, desi a fost influentat de aceasta. Butoh e un dans profund uman.

joi, 11 iunie 2009

Papa cutule, papa !

O campanie draguta care pe noi nu ne costa nimic...

Papa cu?ule, papa!

Pentru detalii dati click pe banner. O sa va explice Tudor pe siteul lui despre ce e vorba. Fiti darnici, ca e pe gratis !

luni, 1 iunie 2009

Festival trist

        Trist festival anul asta. Ploaie cat cuprinde, frig si spectacole anulate. Mult public ne intreaba de ce festivalul se programeaza in fiecare an in perioada asta nefericita. Nu am avut festivitate de deschidere de la Dumnezeu fara ploaie...Las' ca face bine agriculturii. Si asta-i drept...

         Dupa cum am povestit, sunt tare implicata si ocupata festivalul asta. Am reusit, deocamdata sa vad cateva piese "de rezistenta". Am inceput cu "Scaunele" lui Ionesco la Gong, apoi cu "Richard III" al Teatrului Maghiar din Cluj.  Geniali actori. Si sunt bucuroasa ca am reusit sa vad Metamorfozele. Marile si mult aclamatele, ravnitele Metamorfoze. Voi reveni asupra spectacolului (inca nu stiu daca mi-a placut sau nu. Inclin spre nu). Dar daca va plac decorurile spectaculoase, jocurile cu focul, lumini si apa, o sa va placa. Nu spun ca nu e buna, insa va avertizez sa puneti mana pe poemul lui Ovidiu pentru o micuta recapitulare. Am vazut si Hamletmachine a Teatrului Odeon iar ieri am reusit dupa multe scheme tactice, sa intru la "Leonce si Lena". Pana acum, cred ca s-a bucurat de cel mai mare succes din partea publicului care, yuhu... nu a iesit din sala. Mare minune.

         Partea si mai trista, si foarte multi actori mi s-au plans, este ca avem un public necivilizat. Intra puhoi la toate piesele si dupa cateva zeci de minute pleaca la alta piesa, nu cumva sa piarda ceva. Multa lume a plecat la pauza de la Richard III la Metamorfoze. Ghinionul lor pe toata linia, pentru ca reprezentatia s-a amanat. 

        Cand se vor mai linistii apele, am sa revin cu un post despre "Julia: Dialoguri despre iubire" ce a avut loci ieri la teatrul Gong. Este un spectacol pentru o singura actrita, iar povestea este cu atat mai zguduitoare, pentru ca este adevarata.