Se afișează postările cu eticheta Austria. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Austria. Afișați toate postările

joi, 27 august 2009

Toamna, cimitire si Jugendstil...


Exact. Vine toamna si asta inseamna ca...mi-e dor de Austria. 

Pe langa faptul ca mai am o familie "de imprumut" acolo, Austria inseamna fericire. Ce e mai fain decat sa pleci dimineata la ore necrestinesti cu ghiozdenelul in spate cu trenul spre Viena si apoi sa te vanturi toata ziua pe strazi, prin biserici, parcuri si monumente? Si daca mai ai si un Gigel langa tine, poti spune ca esti in rai. 

Am lucrat cativa ani la un proiect turistic austriac pentru internet. Pot, fara nicio lauda, sa ma calific drept ghid turistic pe acolo. E un sentiment coplesitor sa vezi despre ce ai scris, despre ce ai studiat, sa ajungi langa o cladire si sa sti cine/ce/cum/cand... Un moment din viata mea cand am constientizat ca sunt fericita a fost cand am ajuns la Residenzbrunnen, insa in Salzburg. 

Ce trebuie sa faceti musai cand ajungeti in Viena

1. Luati bilet pentru toate mijloacele de transport. Ein jur de 7 euro/zi, insa valoreaza aur, daca esti umblaret ca si mine.


2. Clar, prima destinatie, Stephansplatz si Stephansdom. De acolo, ai cam tot centrul istoric la picioare. E lungut dar cui ii pasa? O poti lua spre Hofburg, spre Heldenplatz, Karlskirche e la aruncatura de bat...


3. Die Secession. Varza de aur. O cladire care iti taie respiratia, construita de Joseph Olbrich special pentru a gazdui o expozitie Jugendstil. Un must-see pentru orice iubitor de arta moderna.


4. De acolo, drept inainte, Naschmarkt. Piata de delicatese, unde gasesti ce vrei si ce nu vrei. Fructe si legume din toate colturile lumii, condimente parfumate in movile colorate, dulciuri care mai de care mai imbietoare...Daca te uiti pe partea stanga, o sa iti lipesti privirea si ai s-o dezlipesti cu greu de Majolikahaus  a lui Otto Wagner, cel care a creat si statiile de tramvai...

Daca e sambata, s-ar putea sa prinzi acolo si targul de vechituri, care nu e numai de vechituri. Amintiri din Belle-Epoque, carti mai vechi si mai noi, jucarii, bijuterii, dantele si parfum de vremuri apuse. Si bineinteles, micii bisnitari. Ceasuri false, celulare...etc-urile cotidiene.


5. O alta oprire obligatorie este Hundertwasserhaus. E destul de departe de centru (in districtul 3), insa merita sa o vezi. Artistul contemporan Freidensreich Hundertwasser a creat un bloc de apartamente fantastic. O exploziie de culori si veselie, sfideaza parca orice utilitate practica. Podelele sunt usor denivelate, unele apartamente au fost construite in jurul unui pom, pentru a nu fi taiat, cu turnulete si balconase, fiecare in alt stil si alta culoare. 


6. Plimbandu-te de la A la B, ai sa vezi ca fiecare cladire intalnita e o capodopera, un monument. asa ca nu le mai enumar aici. INSA... Doar nu ai sa pleci fara sa fi urcat in Donauturm, trecand implicit prin UNO-City. Turnul are o inatime de 150 m. iar sus de tot se afla un restaurant care se invarte, oferindu-ti o panorama ametitoare (la propriu, de data aceastra) a Vienei. Mancarea este foarte buna si nu extrem de scumpa. 


7. Ultima data cand am fost in Prater am ramas dezamagita. Nu mai avea farmecul acela ca atunci la 13 ani.  Dar o tura cu Riesenrad merge. 


8. Fetitele ca mine vor dori sa targuiasca lucrusoare frumoase, asa ca vom da o tura pe Marienhilfe. Plus: Yves Rocher pe Schwedenplatz. Acolo e loc de pelerinaj si de acolo imi fac plinul pentru tot anul-pentru ca mereu prind perioada reducerilor de 50%.  Prin zona am prins odata un targ, care am inteles ca e destul de des. Exotisme, handmade, prostioare dragute. Ieftine. 


9. Daca esti nebun dupa muzica asa ca mine, treci pe la Haus der Musik, un muzeu extrem de interactiv. Nu va ganditi la exponate cu manuscrise vechi si poze de compozitori. Acolo am compus un vals cu zarurile cantatoare, am dirijat orhestra din Viena - si m-a injurat Konzertmaisterul de cat de boccie sunt-, am trait sunetele auzite de fat in uter, am condus o masinuta ghidata de sunete si am crescut un pomisor cu vocea mea divina...hei, a facut si muguri...Merita vazut.


10. Anul trecut nu am ajuns, insa ne-am soptit in barba ca data viitoare nu vom mai scapa ocazia...Leopold-Museum din MuseumsQuartier, si anume cea mai mare colectie de opere ale lui Egon Schiele. 


11 Zentralfiredhof, Cimitirul Central. Un fel de Pere Lachaise al Austriei.  Ii gasiti pe Beethoven, Straussi, Schubert si Brahms, Wittgenstein, Falco si multi altii pe aci... si cea mai frumoasa biserica din lume, Borromäuskirche a lui Max Hegele, un elev a lui Otto Wagner.


12 Nu am o pasiune morbida pentru cimitire dar daca tot sunteti intr-o stare melancolica, mergeti si la St. Marx. Spuneti-i servus lui Mozart. Cimitir Biedemeier in care nu s-a mai inhumat nimeni de ceva ani buni. Daca est fan goth, ala e raiul tau. Pietre spalate de ploaie si vant, ingeri de piatra, morminte invadate de iedera... ceva fani Epica prin jur?

Dar viata e scurta si asa cum ne invata Straus... mai bine sa "Wein, Weib und Gesang!". 


Si daca vrei sa te simti "autentic," intra intr-o cafenea si comanda un mic dejun cu un Melange si un Croissant, citeste presa zilei din suporturile de lemn si savureaza accentul ala minunat al austriecilor. Seara mergi la un "Heuriger" undeva prin satele dimprejur si incearca Sturm- vinul cel nou si manaca niste paine de casa cu carnati sau branza. 

Dupa 3 zile de Viena, esti ca nou. Recomand cura anual, indiferent de gradul de stress. 


Ce sa NU faceti- peste tot sunt omuleti imbracati in Mozart care va baga pe gat bilete pentru concerte. Nu va ambalati, pentru ca de obicei, nu e ce credeti. 

luni, 1 decembrie 2008

Napoli...on reviens toujours..



Napoli e locul unde trebuie musai sa mai ajung odata.
Oameni buni, tot ce ati auzit despre el, toate filmele cu gospodine zdupese care isi striga marfa prin piete, batranele zbarcite care se uita suspicios prin perdea pe geam, lenjeria atarnata pestre strada in vant, copii galagiosi si certareti...toate sunt adevarate. Orasul e murdar, dezorganizat, torid si hectic. Ca la noi in Romania. Dar l-am iubit din momentul in care la magazinasul de la cotul strazii, in timp ce vanzatoarea, o doamna intre 2 varste imi trecea marfa prin scanner, a inceput sa cante cu voce tare ceva despre “ la bella Anna”. Afara e soare, clienti sunt, de ce nu ar canta?
Poti spune ca ai fost la Napoli daca nu ai vizitat macar odata insula Capri? Atunci nu am fost la Napoli. Nu am avut timp sa imi port pasii prin vila San Michele a lui Axel Munthe din Anacapri si nici sa dau ochii cu fantoma lui “cattivo Timberio”. Inca un vis pe lista.


Trebuie sa mai ajung odata acolo.
Spun asta cu oarecare speranta in glas dar si cu indoiala. Napoli e tare departe si cu masina e greu de ajuns, daca nu ai ceva rude sau prieteni la care sa mai faci o pauza. Dar ce naiba, merit, am sa pun bani deoparte pentru excursie. Sau am sa ajung, ca mai intotdeauna, la Viena. Nu stiu ce are orasul acela, dar ma face sa traiesc. Pe langa faptul ce e cel mai frumos oras din lume (urmat fireste de Napoli si de Sibiu), ca am prieteni buni acolo (ce mai, o a doua familie), ca e mama “Art Nouveau”, ca la orice pas dai de un monument, ca nu mai stii intre ce muzee sa alegi...Imi place atmosfera. Vienezii iubesc mancarea si moartea. Au o relatie aproape intima cu ea. Mancare mai buna ca in Imperiu nu ai sa gesesti- orice vienez respectabil are in familie cel putin o bunica din Boemia, care a adus cu ea cele mai deosebite bunatati. Dupa ce te-ai ghiftuit cu Schnitzel si Sachertorte, e indicat sa revii pe pamant facand o mica vizita la Zentralfriedhof, sau daca esti mai emo, la St. Marxer Friedhof, probabil unicul cimitir in stil Biedemeier din Europa.

Saint Michel...(oare ce am eu cu Sfantul Mihai?). O alta destinatie pe lista mea. Despre Mount Saint Michel din Normandia am aflat dintr-o melodie a lui Mike Oldfield cu acelasi titlu. Curioasa cum sunt, am cautat si am aflat...asta.



Imi taie respiratia si numai in poza. Pe viu, cred ca va fi una din experientele acelea de fericire totala (pe care am mai avut-o odata in Salzburg, la Residenzbrunnen).