Optimismul

Plictisita de blogosfera romaneasca in care toti au pus coada la pruna, fiind cu totii somitati in toate domeniile existente (vezi discutiile Gigel/vs. alte prezente feminine dezinhibate, blogurile "de top" cu trafic mare si indice mic de comasare a neuronilor) mi-am incercat norocul in blogosfera germana. Ca peste tot, bloguri slabe dar si foarte bune. Am observat ca multi sustineau o campanie numita "Optimisumus hoch 1000". Merita sa intrati pe site, daca stiti germana. Si daca nu, tot merita pentru ca are fotografii minunate.

Ideea e simpla, fiecare postare trebuia sa cuprinda un motiv pentru care merita sa fim optimisti. Nu optimist "in general", ci optimist neamt. Raspunsurile din Doischland ma uimesc prin mandria de a apartine acelui popor. Nemtii se bucura ca in tara lor e pace, ca sunt campioni la exporturi, ca au invatat din istoria lor ceva, ca mereu s-au descurcat cumva si ca desi e criza, sistemul lor educational si de sanatate e OK, ca sunt un popor unit care isi respecta valorile etc. Scary. Ce-i drept, unii cad in patriotism de parada, insa IL AU. Sunt patrioti si sunt mandrii.

Sunt foarte curioasa ce ar dezvalui o astfel de campanie si in Romania. As da o leapsa cui ma citeste. Incep eu:

Sunt mandra ca sunt romanca pentru ca:

1. Am o tara frumoasa. Am o istorie bogata, cu multe influente culturale. E vina personala a fiecaruia daca nu stie sa se bucure de ele.
2. Tara noastra are si a avut destule personalitati geniale. Poate sunt si eu printre ele. Sau tu. Sau X de pe strada.
3. Miscari si nemultumiri exista pe intreg pamantul. La noi e pace. Daca vi se pare putin, stati o tara pe mess cu prieteni din Israel.
4. Ca femeie, sunt libera sa aleg. Aici exista egalitate de drepturi intre sexe. Daca ar exista si egalitate in obligatii, as spune ca e Paradisul.
5. Criza? O fi. Insa spre deosebire de altii, romanii s-au descurcat mereu cumva. Puneti o americanca tina o casa si o familie cu salariile noastre si apoi faceti-i programare la psiholog.
6. Ospitalitatea nu a murit inca.
7. etc..etc..etc.

Dat mai departe.

Domnu' Mazemania, stiu ca acum tu esti mandru si ubermandru ca esti tatic, dar ce esti mandru ca esti roman? si Lucian oare ce spune?

O noua decizie

          Astazi am luat o noua decizie referitoare la blogul meu care cade, cade, cade...
        Nu am sa imi mai scormonesc prin creieri dupa subiecte incitante, interesante pentru altii, cu titluri atractive, pentru ca nu sunt tabloid. Nu am sa mai postez zilnic doar de dragul de a vedea cum crescin rank undeva intr-o lista oarecare. Nu am sa ma las obsedata de cati abonati am sau nu am. Nu am sa pun linkuri la alte bloguri care nu imi plac doar ca sa imi vina si mie oameni de acolo. Si nu am sa comentez aiurea in tramvai la bloggari mai mari doar de amorul artei ca poate pica ceva. Si nu am sa mai propun schimb de linkuri cu "somitatile blogosferei" doar ca sa ma ignore (nu le pot aduce trafic asa ca "muta ursu, fata!").
       Asta nu inseamna ca nu o sa mai scriu sau nu o sa mai linkez la oameni faini. Toti cei din lista mea imi sunt dragi si blogurile lor chiar sunt alese pe spranceana (din pdv.-ul meu). Tonul general al blogosferei romanesti este unul de critica social-politica cu un iz de ironie pseudo-subtila. Sa nu mai vorbim de zecile de bloguri cu/despre pitipoance. Teribil de usor sa aduni poze. Toti isi dau cu parerea despre politica si restul problemelor sociale. Toti sunt buni de gura si toti au un aer superior. As vrea si eu macar o data sa vad un blog specializat (exista cateva bune despre bucatarie la care sunt abonata), pe principiul "Asta stiu sa fac, despre asta scriu".  Stiu ca blogurile de nisa nu prea au expunere atat de mare, dar de ce sa te stresezi daca tot nu iti ies bani de pe urma blogului?

         
        Drept urmare, voi scrie despre lucruri dragi mie. Stiu ca cei interesati vor intra in continuare.

         
           Pe toti acestia, ii pup.