Daca e primavara, e teatru

Si uite ca am mai inceput o tura de training pentru Festivalul International de Teatru de la Sibiu -FITS 2011!

Vestea buna e ca vom face si un curs de prim ajutor predat de baietii de la SMURD. De abea astept! Alta veste buna e ca vom avea din nou companii una si una. Nu stim inca exact daca vom mai avea voluntari japonezi anul acesta. Eu sper ca da, pentru ca mi-e tare drag de ei. Sunt niste musafiri placuti, simtiti, politicosi si muncitori. Si niste prieteni extraordinari!


Astazi, unii dintre voluntari, am facut analiza dosarelor de presa pe anii trecuti. A fost interesant, ba chiar breathtaking, sa citesc negru pe alb istoria devenirii festivalului. De la editiile din 1997, la 2002 si apoi la succesul de astazi. Am citit cronici pozitive si negative. Am observat cum din 2005 presa online a castigat in relevanta, am putut sesiza tonul fiecarui ziar. Btw, in 2005, Rondul de Sibiu a batut batrana si fidela Tribuna la numarul de articole dedicate FITS. Articole au publicat si ziare la care nici cu gandul nu gandeam: "Averea", "7 Case", "Romfilatelia", gradinita punct ro, "Tricolorul" sau "Ziarul Financiar". 

La mai  multe  si la mai multe situri. Printre care sper eu, si cat mai multi bloggeri!

Top seven

Am primit o leapsa de la Diana, asa ca ma execut cu placere. Astea sunt 7 dintre lucrurile mele preferate, in ordine aleatorie:


1. Cartile

2. Muzica. No music, no life...

3. Bucatareala. Si mancarea asiatica

4. All things Japanese

5. Viena, si Secession si inca un urat :)...

6. Voluntariatul 

7. Nelipista ciocolatica

Dau leapsa mai departe lui Lili (desi stiu ca pe locul 1 se va afla o gagalice blonda si roz..) si lui Athe.

Azi am plans...

... pentru ca s-a intamplat si se va intampla din nou.

Acum 64 de ani, prima bomba nucleara a distrus Hiroshima. 140.000 de oameni au murit pe loc, sau in lunile imediat urmatoare. La 9 august 1945, Americanii mai arunca o bomba peste Nagasaki, care a facut 70.000 de victime. Japonia a capitulat la 15 august. (Cu totii stim ca Japonia desi a «pierdut» o duce mai bine decat noi toti la un loc, dar de ce sa nu ne bucuram ?). Chiar si acum insa se mai moare de leucemie sau cancer din cauza radiatiilor.

Geaba cer primarul Akiba si Obama distrugerea armelor nucleare pana in 2020. Stim cu totii ca sunt in trend.

Ar cam trebui sa plang pentru multe mizerii in viata care nu tin de mine: foametea din Africa (oare de ce ii tinem in starea care sunt ?), copii care mor de frig in Peru, revolutiile din Orentul Apropiat, Holocaustul, Darfur.... motive sunt din pacate, nenumarate. Insa Hiroshima in zace pe suflet pentru ca suntem la un pas de furnica de a repeta istoria. La potenta o mia.

Daca aveti curaj si nerv, intrati pe linkul asta. Nu va speriati, nu sunt statistici si nici poze ale victimelor. Doar desene, desene ale martorilor, pe atunci copii. Si povestiri. Apoi plangeti ca si mine.

Intre timp USA sarbatoreste

Monumentul Pacii Copiilor in Hiroshima, ridicat dupa moartea la doar 12 ani, de leucemie, a lui Sadako.  La baza sunt sute de cocori de hartie, simbol al pacii.  Am primit si eu unul de la Yuichi. Sper ca la primavara sa pot sa ii ofer si eu unul. 

Sarubobo

          El /ea e Sarubobo. Sau Happy Monkey Baby. Este o amuleta foarte iubita si isi are originea in Takayama, orasul de unde vine Yuichi, prietenul nostru voluntar. Maimutica aduce noroc, prosperitate, armonie in dragoste si are mai multe culori in functie de "domeniul" in care se solicita ajutor. A mea este rosie, si e universala...

       Se povesteste ca buncile faceau cate un Sarubobo pentru nepotele. Sarubobo are fata rosie ca puii de maimuta si nu are alte trasaturi faciale. Explicatia logica este ca, fiind facuta din zdrente, nu se putea face ceva mai detaliat, cea  draga me este ca expresia lui Sarubobo se schimba in functie de starea ta sufleteasca. Nu poate sa si zambeasca si sa fie trista dupa aceea, si din acest motiv, nu are fata.

Domo arigato gozaimasu, Yuichi!