Concluziile experimentului de ieri

Ieri ne vorbiseram bloggerii din Sibiu si nu numai sa publicam acel post cu titlul SUNT MANDRU CA SUNT ROMAN. Am avut raspunsuri pozitive si negative. Cei de peste hotare au fost prezenti. Altii nu. Blogari importanti au fost nice si au scris  ceva (vide siblondelegandesc-thanx) altii au consideat ca la scade pozitia in zelist sau vine sponsorul si isi ia reclama de pe ei. Whatever.

Dar nu asta este ideea. Ideea din spatele chestiei asteia este ca... Ta  dadam...Lucian, I am looking at you...suntem colegi si putem sa facem ceva impreuna, ne putem mobiliza sau sincroniza. Nu ca esti sau nu mandru ca esti roman. Unii am putut si am castigat prieteni, am gasit oameni faini cu aceeasi idei si efervescenta. 

Suntem in plina criza. NU economica. Ce e val ca valul trece. Ci criza spirituala, care picior in groapa inseamna. Suntem demoralzati si deprimati. Si culmea, ne face placere sa ne plangem amarul. Daca nu cauti motive de mandrie, nici nu ai sa gasesti. Daca te uiti doar in noroi, acolo ti se va desfasura si viata. 

Multumesc pentru ca existati, voi, care nu vedeti decat ce nu aveti in loc de ce aveti, voi care nu stiti decat sa cereti fara sa dati, voi cei care veti mosteni pamantul si il veti lua cu voi in mormant. Voi care habar nu aveti unde traiti si de ce. Pentru voi, ieri au fost fasole si sarmalute.

Ce am citit weekendul acesta

Do Comets Dream? (Cometele viseaza?)

Autor S. P. Somtow
Roman SF dragutel, scris de un laureat al catorva premii. Este publicat in seria Star Trek (prima mea dragoste), insa nu prea face parte din canon. E un bun exemplu pentru « Cu un personaj indragit nu se face primavara » . Totusi, cartea te tine cu sufletul la gura si universul creat este foarte credibil.
Subiectul pe scurt e cam asa. Picard trebuie din nou sa ia o decizie cruciala- cum poate sa salveze planeta Thanet, cu o civilizatie bogata si complexa de propria lor decizie ? Cum sa evite distrugerea ei fara sa spulbere credinta milenara a planetei ? Locuitorii planetei Thanet cred ca lumea se sfarseste dupa fiecare ciclul de 5 mii de ani lasand loc unui nou ciclu. Acum se afla in ultimele zile, iar Thanastru, sau Aducatorul Mortii se apropie. Pentru Picard el este doar o cometa pierduta prin spatiu, insa Deanna Troi are o viziune...

In fine. Bine inteles, cartea se termina cu happy-end, Simon Tarses (un nou personaj romulan) ia fata si banii. Cam sec, daca nu iti plac rezolvarile deus ex machina. Cartea incepe in forta, continua asa si asa...devine plictisitoare pe la mijloc si se incheie in tonuri optimiste, idilice si putin prea -prea. Pentru un cititor avid de SF povestea e cam subtire, dar pentru o dupa amiaza de duminica, merge la fix. Are ceva actiune si un univers colorat si pitoresc. Am stat sambata noaptea pana la 3 sa o termin.

Acum am inceput « Imzadi Forever » de Peter David.



Alta viata. Alt stil, mult mai elaborat, personajele parpar ca au viata in ele si nu vorbesc in clisee. Promite mult si de abea astept sa citesc mai departe.
Imzadi este cuvantul betazoid pentru « cel dintai » un fel de « iubi » de al lor, cu conotatia de « ceva ce nu poate fi distrus niciodata ». Da, Trekkies si-au dat seama, este vorba despre Deanna Troi si Riker.