Daca T-Rex nu e doar un dinozaur, iti lucesc ochii cand auzi de Roxy Music, nu iti e frica de Iggy Pop si stii cine e Ziggy Stardust, filmul asta e exact pentru tine. GLAM ROCK, baby! Nu strica nici sa iti reamintesti ce stii despre Oscar Wilde.
«Velvet Goldmine» mi-a fost recomandat pentru coloana sonora, insa habar nu aveam ca va fi atat de tare. Probabil ca ai vazut «The Doors», despre ascensiunea si caderea formatiei, despre viata si moartea misterioasa a lui Jim Morrisson. Val Kilmer era o bombonica acolo, insa aici o sa ai 3 (Jonathan Rhys Meyers, Ewan McGregor si Christian Bale. Un motiv in plus. Meyers isi canta singur melodiile, la fel si Ewan McGregor. Cand se va satura de actorie si de documentare pe motoare, se poate face rockstar fara nicio problema- are vocea si atitudinea.
Filmul e o reconstituire suprarealista a perioadei anilor '70 cand glam-rockul era la putere. Povestea se invarte in jurul disparitiei lui Brian Slade, un megastar al muzicii glam rock in 1974. La 10 ani de la eveniment, Arthur, un jurnalist este trimis sa investigheze treaba si sa afle ce se mai intampla cu fosta stea. Incepe o poveste gen Citizen Kane, Arthur reconstituie povestea vorbind cu fostul lui agent si cu fosta sotie. Insa aflam mai multe despre cei ramasi in urma si despre urmele lasate de Slade in viata lor decat despre misteriosul si exoticul star.
Insa inainte de toate filmul este despre revolutia muzicala, despre fani, despre lifestyle, despre decadenta si despre gasirea identitatii.
Cam greu sa scriu despre film. Cei mai veterani o sa descopere zeci de aluzii la melodii, personaje si situatii reale din muzica aniilor 70. Dawid Bowie nu a permis folosirea muzicii lui, ceea ce e mare pacat, insa ai sa dai de Brian Eno, Roxy Music, Lou Reed, Iggy Pop, T -Rex, The New York Dolls, Pulp , Placebo si alti titani ai glam rock.
Poate veti gasi si o paralela intre Portretul lui Dorian Gray si VG.
Brian Slade este Dorian Gray. Alter egoul lui, Maxwell Demon, manechinul cosmic, acel vid plin de sclipici si magie, eleganta mergand la brat cu minciuna, reprezinta tineretea eterna. Din nefericire, asta il ingradeste, nelasandu-l sa se dezvolte artistic. Moartea lui Maxwell Demon este Dorian ucigandu-si portretul, totodata asigurandu-si tineretea si viata eterna. Slade e rece, gol, e doar o iluzie fascinanta a unui arhangel al glam rock. Dar oare chiar a murit ?
Curt Wild, fara nicio inhibitie si falsitate, este artistul absolut in viziunea lui Wilde. El creaza frumusete, fara a pune nimic din viata lui in opera. “Art for art’s sake”, remember?
Filmul nu este despre substanta, ci despre actul creatiei si re-creatiei, este despre fluiditate, fuliditatea personalitatii, a sexului, a ideilor si a iubirii. Vorbeste despre izolarea solciala, despre diferente si acceptare, despre transfiguratie prin arta.
Glam rockul a incercat schimbarea societatii prin mijloace estetice, prin soc si putintica anarhie, in momentul in care miscarea Hippy devenise putin cam natafleata si ineficienta. Insa in momentul in care un trend social devine reconoscibil, inceteaza sa fie original si rebel si va fi cooptat si copiat, va deveni mainstream si norma. Poate ca initiatorii glam rock au intuit asta si au stiut cand sa se retraga.
Costumele sunt magnifice, sclipitoare, stralucitoare, excentrice, psihedelice! Machiajul la fel. Lumea actuala ti se va parea putin mai gri dupa ce inchizi monitorul, si, daca esti ca mine, iti vei da unghiile cu lac negru si cu sclipici...
