Lege absurda si bataie de joc la adresa traducatorilor!

Nu imi place sa copiez de pe alte bloguri, insa chiar autorul si-a dat acceptul, si nici eu nu cred ca o puteam spune mai bine.
De vreo saptamana si ceva, lumea traducatorilor si a traducerilor in general este zguduita de un scandal care ia amploare pe zi ce trece.

Este vorba mai exact de un proiect de lege afisat pe site-ul Ministerului Justitiei spre dezbatere publica in data de 15 ianuarie 2015.

Numele initiatorilor acestui proiect de lege sunt Dl. Ovidiu Putura, fost secretar de stat in MJ (arestat preventiv pe data de 21 ianuarie 2015 pentru acuzatia ca ca ar fi luat o spagutza de “doar” 30.000 euro) si D-na. Aurelia Tudose (sefa serviciului din Ministerul Justitiei care se ocupa de reglementarea activitatii traducatorilor si interpretilor si sotia noului presedinte al CSM).

Revenind. Proiectul de lege lansat este sintetizat de catre distinsul coleg Dinu Pancescu intr-un text care tinde sa devina viral in Social Media:

S-au gindit niste baieti destepti, un ONG mai exact, cum ar fi sa faca o lege prin care toti TRADUCATORII & INTERPRETII autorizati de catre Ministerul Justitiei (peste 30.000 oameni) sa nu mai poata profesa decit daca se inscriu (contra cost) intr-o noua asociatie, numita uniunea nu stiu cum. Bineinteles, infiintata de baietii destepti cu spirit intreprinzator.
Pe scurt, traducatorii autorizati MJ nu mai pot profesa decit daca dau procent din incasari luna de luna catre aceasta uniune, dau examene de admitere in noua uniune (pe bani) dar si cite un examen de reevaluare la fiecare 6 ani (probabil vor sa verifice daca am uitat ce am invatat sau daca s-a schimbat ceva in gramatica limbii romane in acest interval). Plus multe alte taxe: taxa evaluare sediu! taxa eliberare licenta functionare! taxa… taxa…
Miza? Peste 30.000 de traducatori si interpreti autorizati MJ care sint obligati de acesti baieti plini de initiativa sa bage mina adinc in buzunar. Altfel, de la intrarea in vigoare a prezentei legi, tuturor celor care nu sint de acord, li se anuleaza autorizatiile obtinute in ultimii 20 ani in baza examenelor sustinute si a diplomelor de absolventi limbi straine. Ca asa vor niste domni, o “taxa de smecher” pe munca fraerilor care au tradus mii si mii de pagini, in instanta, Parchet, Emigrari, etc.
Deodata nu mai stim sa traducem si sa vorbim limbi straine decit daca sintem membri cotizanti la uniunea dumnealor. Tare, nu? Sau s-or fi gindind ca nu mai nimerim sala de tribunal sau sediul politiei daca nu ne duc ei de minuta?

Pe scurt, traducatorul judiciar va avea doar obligatii si nu va avea niciun drept odata legea trecuta.

Pot spune multe la necaz, insa un lucru mi se pare evident: e clar ca nu vom apuca vremurile cand cineva normal (care nu are simpatii gen Ana Pauker) sa vina si sa simplifice birocratia sau sa lase oamenii sa munceasca fara sa-i mai puna pe drumuri si cheltuieli absurde.

Este grav ce se intampla, va spun, iar faptul ca se intampla la nivelul lumii traducerilor ar trebui sa puna pe ganduri orice om cu judecata sanatoasa, pentru ca este vorba de un domeniu care interfereaza la un moment sau altul cu vietile fiecaruia.

Despre acest proiect de lege au scris, intre altii, cei de la Adevarul, Cabral, Ziarul de Cluj, Desteptarea, News Bucovina, precum si Roxana-Malina Chirila.

B1Tv a acordat duminica seara, la ora de varf, spatiu acestui subiect, emisiunea este aici, detalii intre minutul 41:26 si 51.

La Realitatea TV s-a semnalat si acolo subiectul, toate eforturile de promovare fiind opera traducatorilor insisi, precum si a APIT.

Mai mult, s-a initiat si o petitie online, care la ora la care scriu fusese semnata de peste 2.300 de oameni, iar pe Facebook s-a creeat si un grup dedicat acestei probleme, grup care a primit aprobarea Primariei pentru un protest, in data de 30 ianuarie 2015, in fata Ministerului Justitiei.

Haideti cu noi in Valea Ingerilor. Cu caruta.

Nu, nu am dat in patetisme si romantisme de Facebook!

·        Va invit la un eveniment special. Lipicioşii live la Biserica din Engelthal. În inima Transilvaniei, în mijlocul judeţului Sibiu se află satul părăsit Engelthal. Aici, într-o biserică părăsită, plină de istorie, Lipicioşii vor susţine un concert de suflet – LIPICIOŞII ENGELTHAL LOVE.

·        Lipicioşii. Un proiect muzical care a debutat în decembrie 2012.

Membrii trupei sunt actori, de unde şi specificul apariţiilor live, specificul căutărilor şi săpăturilor estetice.

·        În vara lui 2013 Lipicioşii au descoperit Engelthal, satul cu un singur locuitor din inima Transilvaniei, din mijlocul judeţului Sibiu. Un vechi sat săsesc, părăsit. Un spectacol al ruinelor şi al istoriilor fantasice şi surrealiste, demne de romanele răposatului Marquez.

„Auzisem de la amicul nostru Tara, artistul ăl mai neliniştit al urbei, de poveştile cu Helmut mistreţul, pe care îl cărau porcii acasă de la cârciumă noapte de noapte, de idila lui cu stripteuza din satul vecin, ţiganca cu un picior de lemn; de ciobanul Aurel, singurul locuitor al satului; de ultima bătrână din Engelthal, strivită sub acoperişul propriei case pentru că nu a vrut să părăsescă satul în ciuda avertismentelor bufniţelor din turla bisericii; de casa părăsită în care locuia un cal singuratec până au venit cei din satul vecin şi l-au dus la abator. Ne-am grăbit să descoperim acest loc fabulos şi blestemat în acelaşi timp. Am descoperit astfel biserica părăsită din Engelthal, cimitirul ascuns sub verdeaţă. Am ţinut un concert ad-hoc pentru ciobanul Aurel, singurul om viu din satul uitat de oameni.” (Lipicioşii)   

Astfel, în vara lui 2013 Lipicioşii au concertat pentru unicul locuitor din Engelthal.

·        Acum, în 30 mai 2014, cu un repertoriu adecvat, LIPICOŞII vor concerta în Biserica părăsită din Engelthal. Muzica live (chitara, bass, acordeon, cajon, etc...) se va îmbina cu poeme, cu răsuflări şi respiraţii de suflet. Melodii originale marca LIPICIOŞII precum şi adaptări ale unor songuri cunoscute se vor auzi în biserica ce va fi restaurată şi pictată de Tara von Neudorf.

Traseul este următorul: Sibiu – Şeica Mare – Buia. Din satul Buia drumul devine dificil, nesemnalizat, aproape impracticabil. Cel mai eficient mod de transport sunt căruţele. Invitaţii vor fi aşteptaţi vineri, la ora 19.00, în satul Buia (în dreptul cârciumei din sat). De aici vor fi preluaţi de căruţele puse la dispoziţie de Tara şi de BIS. Până în satul Buia puteţi ajunge cu maşini personale, din Buia veţi fi preluaţi de căruţele puse la dispoziţie de organizatorii evenimentului. Acestea vă vor transporta până la Biserica din Engelthal, unde va avea loc concertul.

Locurile sunt limitate. Rezervările se fac în ordinea solicitărilor la numărul de telefon 0751194389 sau pe mesaj privat pe pagina Asociaţiei Culturale BIS.

Respira!

În perioada 5-6 aprilie 2014 va avea loc la Sibiu a patra ediţie a maratonului „25 de ore de teatru non-stop”. Festivalul, organizat de Asociaţia Culturală BIS, s-a născut în primăvara anului 2011 din dorinţa de a celebra Ziua Mondială a Teatrului. Ineditul conceptului (faptul că se joacă teatru non-stop, fără încetare, mai mult de 25 de ore) a atras încă de la prima ediţie mii de spectatori din toată ţara.

Anul acesta, în cadrul maratonului teatral vor avea loc 25 de spectacole şi evenimente în 12 locaţii. Sunt aduse în premieră la Sibiu unele dintre cele mai originale spectacole produse de companii teatrale din toată ţară (Bucureşti, Iaşi, Galaţi, Timişoara, Cluj, ş.a.).

Deschiderea oficială va avea loc la Sala Thalia, sâmbătă, 5 aprilie 2014, la ora 19.00, cu un spectacol de Gală jucat în premieră absolută. Super-comedia „Mă scoţi din sărite!” îl are în prim plan pe îndrăgitul actor sibian Florin Coşuleţ. Alături de el, tinerii actori Petre Ancuţa şi Emilian Marnea vor oferi un recital de măiestrie artistică de zile mari, în care se îmbină muzica live interpretată la diverse instrumente, step-ul, precum şi scrima.

Maratonul va continua cu proaspăta comedie a Teatrului de Artă Bucureşti „6/ 49”, care de la recenta premieră a strâns un număr impresionant de cronici entuziaste, precum şi cu spectacolul „Parallel” al Companiei GroundFloor Group din Cluj-Napoca, declarat de unii critici ca fiind spectacolul revelaţie al sfârşitului de an 2013. Ambele reprezentaţii vor avea loc la Teatrul Gong.

Comedia modernă va fi la cote înalte. La Sala CAVAS se vor juca „Operele complet prescurtate ale lui William Shakespeare”, un spectacol al Teatrului de pe Lipscani Bucureşti în regia lui Eugen Gyemant, şi „Artă” de Yasmina Reza, o producţie a UNTAC „I.L. Caragiale”, Bucureşti. Spectacolele vor continua noaptea întreagă, în mai multe locaţii din oraş.

La prima oră a dimineţii, în Atrium Cafe, o locaţie selectă din Piaţa Mică a Sibiului, se vor rosti versuri în prezenţa poetului Radu Vancu. De aici, spectatorii sunt invitaţi în Piaţa Mare, unde actorii, în pijamale, vor efectua un set de exerciţii fizice în preajma fântânii arteziene. Stomatologul oficial al festivalului (dr. Gh. Igna) îi va învăţa cum se efectuează un periaj dentar corect. Anul trecut, fermecătorul eveniment a mobilizat mai mult de 200 de tineri. Sibienii sunt invitaţi să ia parte, indiferent de vârstă, la această acţiune, un semn al primăverii, al sănătăţii, al normalităţii.

Printre evenimentele speciale ale zilei de duminică 6 aprilie se numără conferinţa ”Teatrul şi prejudiciul anti-teatral”, susţinută de profesorul Dan Vasiliu (unul dintre cei mai apreciaţi shakespeareologi din ţară), precum şi întâlnirea dintre actriţa Coca Bloos şi Părintele Constantin Necula, sugestiv intitulată  „Teatrul între sacru şi profan”.  Ambele evenimente se vor desfăşura la Librăria Humanitas Constantin Noica.

Programul poate fi accesat deja pe pe site-ul festivalului (www.respirateatru.ro) şi pe pagina de facebook (www.facebook.com/respira.teatru). El cuprinde şi alte nume sonore: Dana Voicu, George Constantinescu, Alexandru Maftei, Isabela Neamţu.

În închidere, duminică, 6 martie, la ora 20.30, la Oldies Pub este programat multi-premiatul “LSD Theatre Show”, o producţie marca Doctor’s Studio, spectacol care se joacă cu mare succes la Godot Cafe-Teatru, Bucureşti. Imediat după „LSD Theatre Show”,  pe scena de la Oldies Pub vor urca peste 20 de artişti reuniţi sub genericul „LIPICIOŞII & Friends”. Acordurile Lipicioşilor se vor prelungi târziu în noapte cu after-party-ul pus la cale de MC Matli. La jam-session-ul Lipicioşilor intrarea va fi liberă, precum şi la multe alte evenimente şi spectacole din festival.  

Biletele au fost puse în vânzare în trei locaţii: Agenţia teatrală, Librăria Humanitas şi Atrium Cafe. Preţul unui bilet este de 15 lei. La deschidere, la spectacolul de Gală, preţul unui bilet este de 30 lei întreg şi 25 lei redus. Se vor pune în vânzare un număr limitat de abonamente la preţul de 60 de lei.

Pentru detalii, vă rugăm să accesaţi www.respirateatru.ro.

Realismul socialist nu moare, el se transformă...

Tocmai ce am terminat de citit pe net o mare creaţie poetică a lui Dan Puric. Observ cu neţărmurită fascinaţie că realismul socialist nu s-a stins odată cu '66.

Haideţi să analizam în spiritul mareţului deceniu, asa, de distracţia de duminică seara:
-Avem instigarea la lupta şi ura de clasă, în termeni neechivoci, blestemul. Tonul este mobilizator, imnic.
-Ideea că  bunastarea poporului, progresul societatii este franat si sabotat de niste elemente straine, imperialiste, de politruci şi "fosti".
-Lupta impotriva popilor si a religiei ca eres popular si credinta eronata, mistică. Ok, stiu ca el e mega-ultra ortodox hardcore, însa aici, totusi, critica biserica.
-Limbajul sablonard, lozincard, naiv, stilul virulent.

Bonus de la mine: forma puerilă cu rimă împerechiată ab, ab. Tonul mesianic ca o tinichea de coada mâţii. Goga redivivus.
Utilizarea jargonului "tunuri", "ghertoi" strica tonul liric al poeziei.
Apreciem imaginea exploatatorilor personificati in viermi si jivine cu ghiare, a la Dan Desliu.

BLESTEM DE OM SARAC
de Dan Puric

Din balegi şi din cuib de cuci,
Răsar ca viermii, politruci
Şi din haznalele de bani
Costume negre cu șnapani,
Viteji ca musca la arat!
Si ne-ati mințit şi ne-ati furat
Si-ati pus pe noi si jug de boi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Murdari in suflet si in gand,
Cu ghearele averi strângând,
Din flote, fabrici şi uzine,
Voi ati lăsat numai ruine!
V-ati gudurat pe langa clerici
Cu mânastiri si cu biserici
Si vile v-ati facut, de soi …
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Voi v-ati trădat şi între frati,
Ca voi, şi viermii-s mai curați.
Aţi dărâmat școli şi spitale
Ca să va fie voua moale
Si v-ati brodit şi parlamente
Din licheluțe repetente.
Si ne-mproșcați doar cu noroi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Aţi omorât orice dreptate
Aţi jecmănit tot ce se poate,
GUVERNUL vostru cu miniștri
E-o adunătură de sinistri,
Batjocura şi umilința
Au mai ramas la voi Credința?
Ghiolbani de jafuri si gherțoi,

Blestem, blestem, blestem pe voi!
Aţi sărăcit o Tara-ntreagă,
Nici dracul să nu o mai dreaga
Si din privatizări cu “tunuri”
Ati tot lăsat lumea pe drumuri!
Dar cum să faceți voi vreun drum
Cand urma voastra e doar scrum?
La tâlharii vă strângeți roi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Blestemul greu să vă lovească,
Doar bube rele să vă crească,
Ochii să îi aveți ca napul
Şi să vă roada viermii capul!
Să putreziți toţi prin palate
Şi spulberaţi să fiţi din toate
Şi să aveți doar oase moi!
 Blestem, blestem, blestem pe voi!


Îmi permit sa ii sugerez Marelui Om să se rezume la studente din anul I Teatru si sa renunte la poezie. Sau să ia masina timpului înspre 1948-1966, însa va fi greu pe acolo. Ştiti, Beniuc, Jebeleanu, Banuş...

Recomanda-mi te rog o carte buna!

Povestile de dragoste se ascund sub multe infatisari. Unii le cauta pe Facebook, altii pe situri matrimoniale, altii... ia intrati pe Libris.ro. Da, situl cu mii de posibilitati, miliarde de aventuri de-o vara, flirturi  inocente, iubiri pe-o viata, Asa ca nu ma intreba ce e o carte buna, pentru ca nici eu nu te intreb ce e o iubire buna. Totusi, incercam.

Povestea de dragoste începe inca din holul biblilotecii. Închizi celularul cu maini tremurande, deschizi usor usa pentru a nu deranja, soptesti un „Buna ziua“ biblotecarei ce  te cunoaste deja dupa nume, si intri printre rafturi, ca intr-o padure, cu intentia declarata de a te pierde. Si te pierzi…minute, ore…De multe ori, iti stabilesti o limita de timp „Peste 20 de minute, iau cartile pe care le am in mana“. Inutila zbatere.  Te trezesti cu un vraf intreg pe care il cari dupa tine, de la raft la raft devenind tot mai mare. Doar 6? „Mami, pe cine iubesti mai tare, pe mine sau pe fratiorul meu?” Luam un Umberto Eco sau il punem de-o parte si ne distram cu Naghib Mahfuz? Mami nu poate alege intre copii ei. Nici eu nu pot alege intre carti.

Mda, sufar tare, tare rau de sindromul Stendhal. Da, acela care te face sa tremuri, sa iti creasca tensiunea, ba chiar sa lesini in fata unor capodopere de arta. La mine sunt cartile. Ma uit in stanga si in dreapta, la rafturi in sus si -n jos, la cotoarele atator carti pe care NU AM SA AJUNG NICIODATA SA LE CITESC PE TOATE. Le iau in mana, le mangai, le adulmec-ah, mirosul de carti vechi mi-e intiparit in memorie din copilarie, le pun la loc, le iau din nou in mana…

Totusi, cum aleg acum? Dupa ce criterii? Am chef de ceva serios, de beletristica de mare calibru? Caut ceva pentru serile ploioase, ceva ce sa mă tina cu sufletul la gura, vreo crima, un thriller? Ne pregatim teza de doctorat si oh, nitica teorie? Sau o mica extravaganţă decadentă sub coperta colorata unui chick-lit pe care mă jenez sa il citesc in public? Odata stabilit genul, dificultatea nu scade, mai mult ma incurc in carti ca in niste retele care ma duc una catre cealalta.

Am citit undeva ca editorii se orienteaza dupa pagina 99 a fiecarui manuscris. Probabil ca e un test mai concludent decat prima pagina. Am incercat. Nu ajuta defel.

Daca spun ca imi sunt atat de familiare cartile din ASTRA veti rade de mine. Insa observ cand apar carti noi in raft, carti restituite, iubite sau rasfoite in graba, imprumutate si aduse cu paginile lipite inapoi. Unele ma urmaresc ele pe mine. Le frunzaresc, decid ca nu e ce caut si le pun inapoi. A doua zi, imi apar sub mana. Karma? Uneori caut ceva si pun mana exact pe ce imi trebuie, fara sa caut nici o secunda. Da. Karma. Destin sau Makhtub.

            Nu ma intrebati despre “ce este o carte buna”. S-au scris volume intregi. Proful meu de teoria literaturii cred ca inca si acum mai preda studentilor care vor un raspuns clar si matematic. Pe cand raspunsul e confuz si metafizic. Nu exista carti rele. Exista scriitori geniali si scriitori mai putin inspirati. Exista cititori avizati si cititori de ocazie, exista subiecte profunde si subiecte mondene. Insa niciodata carti rele. Cartea e calea. Daca te pierzi pe drum, e perfect -asta si dorea. Daca ajungi la capat, tragi linie si aduni invataturile -grozav. Cartea e un instrument, tu esti cel care decide. Cartea iti lasa tie decizia finala. Vrei sa te implici, sa suferi sau sa te bucuri alaturi de eroi? Perfect! Vrei sa stai de-o parte ca un musafir, sa observi si sa inveti? Fantastic! Cartea e terenul tau de joaca.

Si nu uita.  Inainte de orice: citeste-o. Chiar daca ti se pare ca nu merita. Viata e scurta.

Vremea salatelor!

Cea mai buna salata de anul acesta:

1. o legatura loboda
2. o ceapa mica
3. niste porumb
4. putina branza telemea-cubulete
5. cus-cus

Egal miam-miam. Cus-cusul l-am prajit mai intai in tigaie cu putin ulei de masline, pana cand a devenit auriu si emana o aroma de nuca. Dupa aceea l-am acoperit cu apa, am pus sare si busuioc si l-am lasat sa fiarba pana cand s-a evaporat toata apa.
Restul e simplu. Toate una peste alta si pofta buna!

Loboda e buna, contine cantitati insemnate de vitamina C: cu 120-140 mg de vitamina C la 100 de grame, este de aproape 2 ori mai concentrata decat kiwi si lamaia in aceasta vitamina.
- are proprietati diuretice accentuate, un usor efect laxativ si curata sangele. Prin toate aceste caracteristici loboda este foarte utila in curele de detoxifiere.
- contine pigmenti antioxidanti care ajuta organismul sa se regenereze.
- este un bun remineralizant.

Verdict: mai fac. Maine urmeaza aventura explorarii steviei. Am gasit la Billa si arata interesant.

Se apropie...25 de ore de teatru!

Vine -vine primavara! Se apropie Ziua Mondială a Teatrului, in 27 martie, iar noi, sibienii mici si iubitori de teatru vom sarbatori ocazia cum se cuvine. Conform traditiei romanesti a sarbatorilor care tin  zile si nopti  sarbatoarea noastra tine fix 25 de ore (hai, 29, daca luam in considerare si urmarea...).

Un vis, un gând nebun al unor tineri devine tradiţie şi semn al primăverii în oraşul Sibiu – maratonul teatral “25 de ore de teatru non-stop” a ajuns la cea de-a treia ediţie. Multi inainte, ca merita!

Anul acesta vom cuceri spaţii noi – pe lângă Sala Thalia şi sala CAVAS din cadrul Facultăţii de Litere şi Arte a Universităţii “Lucian Blaga” Sibiu, vom avea spectacole şi manifestări la Biblioteca Astra (Sala Festivă, în care s-a jucat primul spectacol de teatru în limba română în Transilvania), la Teatrul pentru Tineret “GONG”, la Librăria Humanitas, precum şi în mai multe cafenele selecte, cunoscute pentru spectacolele care au loc acolo de-a lungul anului.

Festinul incepe sambata, 30 martie la ora 18.00 cu Gala de deschidere din minunata sala Thalila .„Emigreișăn Drim”-un spectacol al Teatrului de Artă București – TAB se anunta a fi unul dintre high-lighturile festivalului. Este povestea unor aventurieri români într-o comedie despre aici şi acum: afară-i mai bine, o comedie românescă despre graniţele fericirii.

Vom avea spectacole de teatru, workshopuri si conferinte, spectacole bilingve, teatru comunitar, poezie, proiectie de film, si in final, un mix delicios de teatru-perfomance-concert al "Lipiciosilor".

Sa nu uit, in caz ca INCA nu stiati. Festivalul se incheie cu  un spectacol marca Alexandru Dabija, o comedie spumoasa in care maestrul Marcel Iures ii da mana batranului Creanga pentru a-l reinvia pe Ivan Turbinca in "Absolut". Absolut, trebuie vazut!

Programul intreg se gaseste aici.

Ne vedem la teatru! Ne vedem la workshopul din 31 dimineata de la ora 10.00, in pijamale, la inviorare si spalat pe dinti. Sa nu ziceti ca nu v-am spus, si sa veniti fara periute!

SLP vs.DR33M3R = INSOMNIA

Mi-e greu sa scriu despre "Insomnia" lui Charlie Huston. Pulp fiction noir, roman politist, thriller cu tenta medicala, roman distopic, sau gen apocaliptic? Toate la un loc.

Intr-un Los Angeles parasit de ingeri, intr-un viitor apropiat, se dezlantuie iadul. Nu... nu ploua cu lava, Belzebut nu iese in flacari din asfaltul crapat hohotind dramatic, nici vorba de tsunami. E doar un virus, o mutatie a bolii vacii nebune, care creaza insomnie. SLP, abrevierea bolii Sleepless, e crunt. Bolnavii devin zombi care nu doresc decat sa doarma putin, vegetand, cautand alinare in jocuri nesfarsite de computer si in drogul DR33M3R, constienti de suferinta lor. M-a impresionat ca efectele secundare ale drogului sunt ca si cele ale unei toxinfectii alimentare-insa fara varasturi-si totusi era cautat. Trecand recent prin asa ceva, am putut intelege mai bine disperarea oamenilor. Cu 10% din populatia globului afectata de epidemia de nesomn, criza se adanceste, statul se autodizolva totul explodand in haos, terorism, decadenta si coruptie. 

...si il avem pe Parker Haas, tipul politistului "bun", care isi face treaba din convingere. Cu o sotie bolnava acasa, neputincioasa si sfarsita de puteri, cu un bebelus neglijat, nu are alta solutie decat sa caute acest  DR33M3R, sub acoperire, facand un joc dublu. Ca agent undercover trebuie sa descopere care cartel se afla in spatele retelei de distributie ilegala de  DR33M3R.

Prima pista il duce in minele de aur-  niste baraci ascunse in care jucatorii profesionali creaza personaje virtuale in "Chasm Tide", jocul care ii absoarbe pe toti. Acolo, nimereste in mijlocul unor crime, si ajunge in posesia unui hard disk extern, plin ochi cu informatii perioculoase.

Intra in scena Jasper, un killer platit de sefa nemiloasa a unui cartel. El trebuie sa recupereze hard diskul Jasper, desi trecut de prima tinerete,  e inca o masina de ucis redutabila...

Cine se afla in spatele afacerii cu DR33M3R? Ce se va intampla cu Rose si cu copilul? Hm... ca in viata reala as spune. 

Citind romanul am avut impresia ca citesc o carte de benzi desenate. Multa actiune, multe detalii grafice, multa informatie bine documentata, multe referiri la cultura pop si  a gamerilor, insa peste toate, am admirat mintea geniala care si-a imaginat pana in cel mai mic detaliu un senariu apocaliptic atat de real. Si daca te uiti pe geam, citesti stirile pe net si prin ziare, respiri adanc si esti sincer, ai sa iti dai seama, cat de posibil daca nu chiar sigur este sa ajungem acolo. O planeta defrisata de resurse naturale cu ecosisteme distruse? Check! O lume in care oamenii se retrag in existente virtuale in care isi consuma violenta? Povesteste-mi despre World of Warcraft sau Second Life! Centre de placeri in care se consuma, consuma, consuma pentru ca insomniacii nu mai aveau pentru ce si pentru cine economisi bani? Iesiti va rog la mall. Legea martiala instituita si acte de terorism la coltul strazii? Cititi ziarele. O epidemie in spatele careia se afla concernele producatoare de medicamente?  Hm... ramane la latitudinea fiecaruia.

Mda, Charlie Huston, esti mic, negru si diabolic. Si ne cunosti atat de bine.

...acum ma intreb daca nu dorm prea putin...

Si ca sa nu ajungem la lumea insomniacilor decat citind carti bune, va recomand cartile de la Editura All.
Articolul face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA.Si pentru fiecare 15 comentarii, se va planta cate un pomisor. Hai sa punem de o padurice!

Domnisoara Einstein-Philip Sington

Berlin 1933: o tanara este gasita inconstienta in padure si internata cu amnezie in clinica de psihiatrie Charite. Singurul indiciu gasit asupra ei este programul unei conferinte sustinute de Albert Einstein. Tabloidele vuiesc- cazul "Domnisoarei Einstein" cum o numesc ele, devine de interes public, fiecare avand teoria lui.

Dr. Martin Kirsch, fascinat de caz, se implica mai mult decat ar trebui. Intreprinde cercetari ample, care ies din sfera lui profesionala, care il duc pana la Zürich si la Novi Sad. Totodata trebuie sa lupte pentru postul lui in clinica,  si chiar pentru viata. Fantomele trecutului, sub forma fratelui mort  intr-un razboi inutil, isi cer tributul. Si peste toate, incepe sa isi puna semne de intrebare despre relatia cu logodnica lui Alma. Oare ea sa fie aleasa?

Toate se desfasoara pe fundalul ascensiunii la putere a regimului nazist, care isi pune amprenta si pe domeniul de activitate al doctorului. Desi isi dedica viata muncii, incheie fara sa vrea un pact faustic, devenind, spre oroarea lui, un factor important in psihiatria de influenta rasista.

Bunul  Dr. Kirsch are cam multe probleme de rezolvat, pe langa tratamentul domnisoarei E, numita de el Maria, si din pacate, multe din problemele si temele atinse de autor raman in aer, nerezolvate- inutilitatea razboiului, experimentele inumane pe pacentii psihici din institute si clinici, politica nazista din Cel de-al III-lea Reich, pozitia femeii. Cititorul invata putin despre psihiatria primitiva a anilor 1933, teoriile cuantice ele lui Einstein pe intelesul tuturor, istoria "Camasilor Brune" si programul nazist de igiena rasiala a doctorului Eugen Fischer. Da, eugenie and co. Pentru cultura generala, Fischer nu a fost condamnat niciodata, desi programul T-4 a facut 250.000 de victime -persoane cu handicap, iar alte 400.000 de pacienti psihiatrici au fost sterilizati fara voia lor. 

Stington descrie totul convingator si veridic. Uneori prea veridic,  naturalist, aducandu-mi aminte de E. M. Remarque, reusind sa prezinte nesiguranta si atmosfera de catastrofa iminenta asociata ascensiunii lui Hitler la putere. 

Nu as numi cartea un thriller, desi are acel grad de suspans care te face sa intorci paginile. Nu e nici roman biografic, desi se bazeaza pe personaje arhicunoscute-Einstein,  Max von Laue- dar si mai putin cunoscute-Mileva Einstein si Eduard Einstein. Nu e nici poveste de dragoste, desi intre el si Maria se infiripa ceva, plapand.

 "Nimic nu are sanse mai mari de a strica  o poveste buna decat un final  putin probabil." O spune chiar  Eduard Einstein, fiul mai putin cunoscut al marelui Einstein,  internat intr-o clinica psihiatrica in Elvetia. Se pare ca si cele mai mari genii au secrete de ascuns, si Einstein nu face nicio exceptie. Din acest punct de vedere, romanul e perfect. 

Aceasta recenzie face parte din campania vALLuntar, iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA- pentru 15 comentarii se va planta cate un pom. Nu e fain?

SPOILER!

Hai, ca stim cu totii inca din titlu ca e fata  lui Einstein, data spre adoptie... Acesta e marele defect al romanului, previzibilitatea. Si un Einstein antipatic, rece, afemeiat.

Cartea si copacul

240 de participanţi în campania vALLuntar, ediţia a II-a :

bloggerii citesc şi plantează copaci cu sprijinul ROMSILVA

Grupul editorial ALL încurajează lectura şi voluntariatul. Campania este sprijinită de ROMSILVA.

Anul acesta bloggerii participanţi la campanie vor primi câte un copac pentru 15 comentarii la recenzia publicată pe blogul lor la o carte ALL.

În perioada 4-17 februarie 2013 Grupul Editorial ALL a pus gratuit la dispoziţia fiecărui blogger câte două cărţi la alegere de pe www.all.ro. El trebuie să le citească şi să îşi scrie părerea despre cărţi pe blogul personal. Dacă o recenzie are mai mult de 15 comentarii, celelalte comentarii se vor cumula cu comentariile de la alte recenzii, de pe alte bloguri, şi la 20 de comentarii, o echipă a Grupului Editorial ALL va planta încă un copac într-un loc ales de ROMSILVA.

 “Numărul mare de participanţi şi entuziasmul lor ne demonstrează că oamenii sunt dispuşi să investească timp şi energie în proiecte care să sprijine comunitatea, şi că astfel de iniţiative ar trebui să vină mai des din partea companiilor. Le mulţumim tuturor celor care s-au alăturat campaniei vALLuntar şi tuturor celor care o promovează pe canalele media şi social media. Sperăm să plantăm peste 500 de copaci!”, a declarat Mario De Mezzo, CEO Grupul Editorial ALL.

Cele mai cerute cărţi din campanie sunt cele din colecţia Strada Ficţiunii (Ed. ALLFA). Pe primele trei locuri în preferinţele bloggerilor se află „Fata de hârtie”, de Guillaume Musso, „Cheia”, de Simon Toyne şi  „P.S. Te iubesc”, de Cecilia Ahern.

Bineinteles ca particip si eu, sa lipseasca martie din post? Cartile alese de mine sunt "Domnisoara Einstein" de Philip Sington si "Insomnia" de Charlie Huston. Am inceput deja sa citesc "Domnisoara Einstein" si mi-e cam greu sa o las din mana. Voi reveni in curand cu recenzii "ca la carte".

Oprah

Nu sunt fan Oprah. Stiu ca e faimoasa, ca e una dintre cele mai influente femei din lume, ca e buna, ca doneaza si face cadouri extravagante publicului. Nu pun la indoiala bunele ei intentii si sfaturi. In fine, in America multiculturala si multicolorata, e bine sa ai optiuni. It takes all sorts to make a world.

Stiu ca are un club de carti, ca face recomandari (de care ma feresc), avand chiar si o revista :" The Oprah Magazine", pe care tocmai am citit-o ca PDF. "Citit" in sensul ca am depus efortul cognitiv de a descifra o serie de simboluri. Revista are 204 pagini, dintre care 86 de pagini doar reclame. Pe bune. Le-am numarat. Raman 188 de revista. Din care scadem 6 pagini de la sfarsit cu adresele magazinelor unde se gasesc produsele din revista de cumparat, 182. Plus paginile de moda, fara continut, paginile titlu-tot fara continut. Si ajung la concluzia ca 1. dai o groaza de bani pe poze colorate cu reclame  2. revista nu are continut de calitate 3. Oprah e o oportunista care scoate bani din piatra seaca. Never liked her, anyway.

Lucru care ma aduce la revistele noastre glossy, romanesti sau nu. Aceeasi poveste. Zeci de pagini de reclame, continut repeititv si naivut, mostre din ce in ce mai putine, preturi tot mai mari. 

Lucru hazliu acum cateva luni. Obisnuiesc sa cumpar revistele mici, geni Click pentru femei, Libertatea pentru femei, Ioana,  Toate de la acelasi trust si culmea, pe langa ca au articole cu subiect asemanator, chiar si pozele sunt aceleasi. Ma rog, o fi Shutterstock fiindca sunt gratis, insa macar putina atentie meritam si noi. 

Cand, oh, cand, se va inventa revista pentru femeia reala de langa noi? 

Farmec Natural- noua gama

Ieri am primit prin curier pachetul de la Farmec. :)

Bunatatile sunt: o crema soft nutritivă cu argan, o crema hidratantă cu gălbenele si un sampon hidratant cu urzica si aloe vera. Le-am asteptat cu mare nerabdare pentru ca 1. imi place sa primesc lucrusoare... 2.daca sunt cosmetice e si mai fain. 3 sunt de la Farmec, un brand caruia ii sunt fidela de cand ma stiu, inca de la mama citire... si mamele nu gresesc NICI-O-DA-TA. Acum serios, sunt cosmetice de calitate, la preturi decente. Prietenele mele japoneze cand vin in tara  isi umplu bagajele de creme cand pleaca.

Primul lucru care mi-a sarit in ochi cand am deschi pachetul a fost designul nou. Minimal, pot spune. Cutiile sunt albe, simple, fara briz-brizuri in relief. Pe ele scrie denumirea cremei si lista ingrediente. Asta ma aduce cu gandul la cutiile cu potiuni si iruri din farmacii. Totodata, imi trece prin cap cuvantul "curat, pur". Nice job!
Se pare ca pentru gama "Farmec Natural", Farmec a decis sa isi modifice grafia. Imi place. Nota pentru design: 10

Am inceput de ieri sa testez crema soft nutritiva cu argan. Intotdeauna mi-am dorit sa testez o crema cu ulei de argan. Cutia e mare, de 150 ml, pentru ca nu e potrivita doar pentru ten, ci poate fi folosita si pentru corp. Uleiul de argan, denumit si "aur lichid" de femeile din Orient, este deosebit de eficient in tratarea pielii uscate, redarea elasticitatii initiale. Ceea ce e fix la tinta, pentru ca iarna am mereu pielea foarte uscata si deshidratata.

Crema este alba, si are o consistenta de gel, usor, intra rapid in piele, nu lasa nicio pelicula de grasime pe fata. Are gust neutru-in caz ca ajunge si pe buze.

Big bonus: crema nu contine parabeni  si are parfum hipoalergenic. Daca ai un nas fin, poti sesiza niste note acvatice, insa nu e o crema parfumata, ca cele de la Avon sau The Body Shop.

Samponul hidratant cu urzica si aloe vera a fost o alta surpriza- sticla e de 400 ml! Extrasul de urzica stimuleaza cresterea si fortifica/revigoreaza firul de par iar aloe vera hidrateaza scalpul fiind o sursa de minerale si vitamine, ba chiar impiedica aparitia matretii. Deci, un sampon pentru toata familia. Parul meu e vopsit, fragil si casant-here with this liquid wonder! 

Culoarea e verde, si miroase a binecunoscuta aloe, cu un iz de castravete!
Nu l-am folosit decat de cateva ori, prea putin ca sa dau un verdict clar, insa se impaca bine cu parul meu. il curata si il lasa matasos. Nu am folosit balsam ca sa vad cum face, dar e ok si parul nu se electrizeaza.

Preturile sunt mai mult decat atractive. Nici unul nu depaseste 15 lei. Le puteti comanda de pe situl Farmec. Inca nu le-am vazut prin magazine, insa vor aparea sigur peste tot.