Domnisoara Einstein-Philip Sington

Berlin 1933: o tanara este gasita inconstienta in padure si internata cu amnezie in clinica de psihiatrie Charite. Singurul indiciu gasit asupra ei este programul unei conferinte sustinute de Albert Einstein. Tabloidele vuiesc- cazul "Domnisoarei Einstein" cum o numesc ele, devine de interes public, fiecare avand teoria lui.

Dr. Martin Kirsch, fascinat de caz, se implica mai mult decat ar trebui. Intreprinde cercetari ample, care ies din sfera lui profesionala, care il duc pana la Zürich si la Novi Sad. Totodata trebuie sa lupte pentru postul lui in clinica,  si chiar pentru viata. Fantomele trecutului, sub forma fratelui mort  intr-un razboi inutil, isi cer tributul. Si peste toate, incepe sa isi puna semne de intrebare despre relatia cu logodnica lui Alma. Oare ea sa fie aleasa?

Toate se desfasoara pe fundalul ascensiunii la putere a regimului nazist, care isi pune amprenta si pe domeniul de activitate al doctorului. Desi isi dedica viata muncii, incheie fara sa vrea un pact faustic, devenind, spre oroarea lui, un factor important in psihiatria de influenta rasista.

Bunul  Dr. Kirsch are cam multe probleme de rezolvat, pe langa tratamentul domnisoarei E, numita de el Maria, si din pacate, multe din problemele si temele atinse de autor raman in aer, nerezolvate- inutilitatea razboiului, experimentele inumane pe pacentii psihici din institute si clinici, politica nazista din Cel de-al III-lea Reich, pozitia femeii. Cititorul invata putin despre psihiatria primitiva a anilor 1933, teoriile cuantice ele lui Einstein pe intelesul tuturor, istoria "Camasilor Brune" si programul nazist de igiena rasiala a doctorului Eugen Fischer. Da, eugenie and co. Pentru cultura generala, Fischer nu a fost condamnat niciodata, desi programul T-4 a facut 250.000 de victime -persoane cu handicap, iar alte 400.000 de pacienti psihiatrici au fost sterilizati fara voia lor. 

Stington descrie totul convingator si veridic. Uneori prea veridic,  naturalist, aducandu-mi aminte de E. M. Remarque, reusind sa prezinte nesiguranta si atmosfera de catastrofa iminenta asociata ascensiunii lui Hitler la putere. 

Nu as numi cartea un thriller, desi are acel grad de suspans care te face sa intorci paginile. Nu e nici roman biografic, desi se bazeaza pe personaje arhicunoscute-Einstein,  Max von Laue- dar si mai putin cunoscute-Mileva Einstein si Eduard Einstein. Nu e nici poveste de dragoste, desi intre el si Maria se infiripa ceva, plapand.

 "Nimic nu are sanse mai mari de a strica  o poveste buna decat un final  putin probabil." O spune chiar  Eduard Einstein, fiul mai putin cunoscut al marelui Einstein,  internat intr-o clinica psihiatrica in Elvetia. Se pare ca si cele mai mari genii au secrete de ascuns, si Einstein nu face nicio exceptie. Din acest punct de vedere, romanul e perfect. 

Aceasta recenzie face parte din campania vALLuntar, iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA- pentru 15 comentarii se va planta cate un pom. Nu e fain?

SPOILER!

Hai, ca stim cu totii inca din titlu ca e fata  lui Einstein, data spre adoptie... Acesta e marele defect al romanului, previzibilitatea. Si un Einstein antipatic, rece, afemeiat.

Cartea si copacul

240 de participanţi în campania vALLuntar, ediţia a II-a :

bloggerii citesc şi plantează copaci cu sprijinul ROMSILVA

Grupul editorial ALL încurajează lectura şi voluntariatul. Campania este sprijinită de ROMSILVA.

Anul acesta bloggerii participanţi la campanie vor primi câte un copac pentru 15 comentarii la recenzia publicată pe blogul lor la o carte ALL.

În perioada 4-17 februarie 2013 Grupul Editorial ALL a pus gratuit la dispoziţia fiecărui blogger câte două cărţi la alegere de pe www.all.ro. El trebuie să le citească şi să îşi scrie părerea despre cărţi pe blogul personal. Dacă o recenzie are mai mult de 15 comentarii, celelalte comentarii se vor cumula cu comentariile de la alte recenzii, de pe alte bloguri, şi la 20 de comentarii, o echipă a Grupului Editorial ALL va planta încă un copac într-un loc ales de ROMSILVA.

 “Numărul mare de participanţi şi entuziasmul lor ne demonstrează că oamenii sunt dispuşi să investească timp şi energie în proiecte care să sprijine comunitatea, şi că astfel de iniţiative ar trebui să vină mai des din partea companiilor. Le mulţumim tuturor celor care s-au alăturat campaniei vALLuntar şi tuturor celor care o promovează pe canalele media şi social media. Sperăm să plantăm peste 500 de copaci!”, a declarat Mario De Mezzo, CEO Grupul Editorial ALL.

Cele mai cerute cărţi din campanie sunt cele din colecţia Strada Ficţiunii (Ed. ALLFA). Pe primele trei locuri în preferinţele bloggerilor se află „Fata de hârtie”, de Guillaume Musso, „Cheia”, de Simon Toyne şi  „P.S. Te iubesc”, de Cecilia Ahern.

Bineinteles ca particip si eu, sa lipseasca martie din post? Cartile alese de mine sunt "Domnisoara Einstein" de Philip Sington si "Insomnia" de Charlie Huston. Am inceput deja sa citesc "Domnisoara Einstein" si mi-e cam greu sa o las din mana. Voi reveni in curand cu recenzii "ca la carte".

Oprah

Nu sunt fan Oprah. Stiu ca e faimoasa, ca e una dintre cele mai influente femei din lume, ca e buna, ca doneaza si face cadouri extravagante publicului. Nu pun la indoiala bunele ei intentii si sfaturi. In fine, in America multiculturala si multicolorata, e bine sa ai optiuni. It takes all sorts to make a world.

Stiu ca are un club de carti, ca face recomandari (de care ma feresc), avand chiar si o revista :" The Oprah Magazine", pe care tocmai am citit-o ca PDF. "Citit" in sensul ca am depus efortul cognitiv de a descifra o serie de simboluri. Revista are 204 pagini, dintre care 86 de pagini doar reclame. Pe bune. Le-am numarat. Raman 188 de revista. Din care scadem 6 pagini de la sfarsit cu adresele magazinelor unde se gasesc produsele din revista de cumparat, 182. Plus paginile de moda, fara continut, paginile titlu-tot fara continut. Si ajung la concluzia ca 1. dai o groaza de bani pe poze colorate cu reclame  2. revista nu are continut de calitate 3. Oprah e o oportunista care scoate bani din piatra seaca. Never liked her, anyway.

Lucru care ma aduce la revistele noastre glossy, romanesti sau nu. Aceeasi poveste. Zeci de pagini de reclame, continut repeititv si naivut, mostre din ce in ce mai putine, preturi tot mai mari. 

Lucru hazliu acum cateva luni. Obisnuiesc sa cumpar revistele mici, geni Click pentru femei, Libertatea pentru femei, Ioana,  Toate de la acelasi trust si culmea, pe langa ca au articole cu subiect asemanator, chiar si pozele sunt aceleasi. Ma rog, o fi Shutterstock fiindca sunt gratis, insa macar putina atentie meritam si noi. 

Cand, oh, cand, se va inventa revista pentru femeia reala de langa noi?