duminică, 30 august 2009

Ceva usor, de weekend



Ma face sa cred din nou in maretia omului...


Im the man of a thousand faces
A little piece of me in every part I take
I hold the tape for a thousand races
A different point of view in every speech I make
Cut me a piece of my divided soul
Cry me a river, call it rock and roll
Speak to a leader with the voice of command
And when I talk to God I know hell understand
I speak to machines with the voice of humanity
Ill speak to the wise with the voice of insanity

Im the man of a thousand faces
A little piece of me in every part I take
I hold the tape for a thousand races
A different point of view in every speech I make

Cut me a piece of my divided soul
Cry me a river, call it rock and roll
Give me an attitude and watch me make it lie
Pass me a microphone
I need to testify

Well I speak to machines with the voice of humanity
Speak to the wise with the voice of insanity
Speak to the present in the past and future tense
Speak to a slave with the voice of obedience

Im the man of a thousand ages
You see my face in the stones of the parthenon
You hear my song in the babble of babylon
Im the man of a thousand riches
Be my guest at the feast of satyricon
You spend the money that my logos printed on

Well Ill speak to machines with the voice of humanity
Speak to the wise with the voice of insanity
Speak to the present in the past and future tense
Speak to a slave with the voice of obedience

I stole a fire but it burned up much too soon
I took a leap and I landed on the moon
Look at my life and it looks like cnn
You see something once yknow its gonna come around again

Well Ill speak to machines with the voice of humanity
Speak to the wise with the voice of insanity
Speak to a woman with the fatal charm of a snake
Forgive like a giver and account for all I take

Yes, I speak to machines with the voice of humanity
Speak to the wise with the voice of insanity
Speak like a leader with the voice of power and command
And when I talk to God I know hell understand

Cause Im the man of a thousand faces
Yes Im the man of a thousand faces

I stole a fire but it burned up too much too soon
I took a leap and I landed on the moon..

Voice of command
Voice of a snake
Voice of humanity
Voice of insanity


Voice of command
Voice of obedience
Thousand faces
Thousand races

Cry me a river
Face in the stars
Stones in the parthenon
Babble of babylon


Thousand faces
Thousand races
Cry me a river
Steal a fire

Face in the stars
Stones in the parthenon
Babble of babylon
Landed on the moon

joi, 27 august 2009

Toamna, cimitire si Jugendstil...


Exact. Vine toamna si asta inseamna ca...mi-e dor de Austria. 

Pe langa faptul ca mai am o familie "de imprumut" acolo, Austria inseamna fericire. Ce e mai fain decat sa pleci dimineata la ore necrestinesti cu ghiozdenelul in spate cu trenul spre Viena si apoi sa te vanturi toata ziua pe strazi, prin biserici, parcuri si monumente? Si daca mai ai si un Gigel langa tine, poti spune ca esti in rai. 

Am lucrat cativa ani la un proiect turistic austriac pentru internet. Pot, fara nicio lauda, sa ma calific drept ghid turistic pe acolo. E un sentiment coplesitor sa vezi despre ce ai scris, despre ce ai studiat, sa ajungi langa o cladire si sa sti cine/ce/cum/cand... Un moment din viata mea cand am constientizat ca sunt fericita a fost cand am ajuns la Residenzbrunnen, insa in Salzburg. 

Ce trebuie sa faceti musai cand ajungeti in Viena

1. Luati bilet pentru toate mijloacele de transport. Ein jur de 7 euro/zi, insa valoreaza aur, daca esti umblaret ca si mine.


2. Clar, prima destinatie, Stephansplatz si Stephansdom. De acolo, ai cam tot centrul istoric la picioare. E lungut dar cui ii pasa? O poti lua spre Hofburg, spre Heldenplatz, Karlskirche e la aruncatura de bat...


3. Die Secession. Varza de aur. O cladire care iti taie respiratia, construita de Joseph Olbrich special pentru a gazdui o expozitie Jugendstil. Un must-see pentru orice iubitor de arta moderna.


4. De acolo, drept inainte, Naschmarkt. Piata de delicatese, unde gasesti ce vrei si ce nu vrei. Fructe si legume din toate colturile lumii, condimente parfumate in movile colorate, dulciuri care mai de care mai imbietoare...Daca te uiti pe partea stanga, o sa iti lipesti privirea si ai s-o dezlipesti cu greu de Majolikahaus  a lui Otto Wagner, cel care a creat si statiile de tramvai...

Daca e sambata, s-ar putea sa prinzi acolo si targul de vechituri, care nu e numai de vechituri. Amintiri din Belle-Epoque, carti mai vechi si mai noi, jucarii, bijuterii, dantele si parfum de vremuri apuse. Si bineinteles, micii bisnitari. Ceasuri false, celulare...etc-urile cotidiene.


5. O alta oprire obligatorie este Hundertwasserhaus. E destul de departe de centru (in districtul 3), insa merita sa o vezi. Artistul contemporan Freidensreich Hundertwasser a creat un bloc de apartamente fantastic. O exploziie de culori si veselie, sfideaza parca orice utilitate practica. Podelele sunt usor denivelate, unele apartamente au fost construite in jurul unui pom, pentru a nu fi taiat, cu turnulete si balconase, fiecare in alt stil si alta culoare. 


6. Plimbandu-te de la A la B, ai sa vezi ca fiecare cladire intalnita e o capodopera, un monument. asa ca nu le mai enumar aici. INSA... Doar nu ai sa pleci fara sa fi urcat in Donauturm, trecand implicit prin UNO-City. Turnul are o inatime de 150 m. iar sus de tot se afla un restaurant care se invarte, oferindu-ti o panorama ametitoare (la propriu, de data aceastra) a Vienei. Mancarea este foarte buna si nu extrem de scumpa. 


7. Ultima data cand am fost in Prater am ramas dezamagita. Nu mai avea farmecul acela ca atunci la 13 ani.  Dar o tura cu Riesenrad merge. 


8. Fetitele ca mine vor dori sa targuiasca lucrusoare frumoase, asa ca vom da o tura pe Marienhilfe. Plus: Yves Rocher pe Schwedenplatz. Acolo e loc de pelerinaj si de acolo imi fac plinul pentru tot anul-pentru ca mereu prind perioada reducerilor de 50%.  Prin zona am prins odata un targ, care am inteles ca e destul de des. Exotisme, handmade, prostioare dragute. Ieftine. 


9. Daca esti nebun dupa muzica asa ca mine, treci pe la Haus der Musik, un muzeu extrem de interactiv. Nu va ganditi la exponate cu manuscrise vechi si poze de compozitori. Acolo am compus un vals cu zarurile cantatoare, am dirijat orhestra din Viena - si m-a injurat Konzertmaisterul de cat de boccie sunt-, am trait sunetele auzite de fat in uter, am condus o masinuta ghidata de sunete si am crescut un pomisor cu vocea mea divina...hei, a facut si muguri...Merita vazut.


10. Anul trecut nu am ajuns, insa ne-am soptit in barba ca data viitoare nu vom mai scapa ocazia...Leopold-Museum din MuseumsQuartier, si anume cea mai mare colectie de opere ale lui Egon Schiele. 


11 Zentralfiredhof, Cimitirul Central. Un fel de Pere Lachaise al Austriei.  Ii gasiti pe Beethoven, Straussi, Schubert si Brahms, Wittgenstein, Falco si multi altii pe aci... si cea mai frumoasa biserica din lume, Borromäuskirche a lui Max Hegele, un elev a lui Otto Wagner.


12 Nu am o pasiune morbida pentru cimitire dar daca tot sunteti intr-o stare melancolica, mergeti si la St. Marx. Spuneti-i servus lui Mozart. Cimitir Biedemeier in care nu s-a mai inhumat nimeni de ceva ani buni. Daca est fan goth, ala e raiul tau. Pietre spalate de ploaie si vant, ingeri de piatra, morminte invadate de iedera... ceva fani Epica prin jur?

Dar viata e scurta si asa cum ne invata Straus... mai bine sa "Wein, Weib und Gesang!". 


Si daca vrei sa te simti "autentic," intra intr-o cafenea si comanda un mic dejun cu un Melange si un Croissant, citeste presa zilei din suporturile de lemn si savureaza accentul ala minunat al austriecilor. Seara mergi la un "Heuriger" undeva prin satele dimprejur si incearca Sturm- vinul cel nou si manaca niste paine de casa cu carnati sau branza. 

Dupa 3 zile de Viena, esti ca nou. Recomand cura anual, indiferent de gradul de stress. 


Ce sa NU faceti- peste tot sunt omuleti imbracati in Mozart care va baga pe gat bilete pentru concerte. Nu va ambalati, pentru ca de obicei, nu e ce credeti. 

miercuri, 26 august 2009

Carti de dat!

Am niste carti care nu imi mai fac trebuinta. Daca va ajuta la ceva si sunteti din Sibiu, dati un apel.

  1. Iosif Schicketanz si Florin Badea-Chimie organica prin probleme
  2. Universitatea de Medicina si Farmacie din Timisoara- Testele de fizica pentru concursul de admitere la Fac de Medicina Generala si Stomatologie, sesiunea septembrie 1997
  3. Probleme de fizica tip grila pt admiterea la Facultatea de Medicina
  4. Fizica-teste grila pt admiterea in Facultati-ed. Teora

luni, 24 august 2009

Cioran, who the **** is Cioran?


           
           In toti anii astia culturali si neculturali in care a devenit si Sibiul punctulet pe harta turistica a Europei am ghidat multi turisti zapaciti si pierduti prin spatiu. Am dat informatii despre hoteluri, restaurante, turnuri, poduri si ziduri, evenimente, baruri, palate si parcuri, muzee si anecdote cu/despre sasi. Insa NIMENI, NICIODATA nu m-a mai intrebat ce m-au intrebat astazi niste tineri din Suedia. Cautau inebuniti in soarele amiezii CASA LUI CIORAN. Dada. Chiar asta. Am ramas uimita cum nu am fost nici macar atunci cand un italian m-a intrebat de unde poate face rost de niste "fetite". 
            Intamplarea face sa trec zilnic pe acolo, asa ca am stiut sa ii duc pe str. Tribunei. Nu spun ca au fost dezamagiti. Cred ca se asteptau la ceva gen casa memoriala. Am scos-o asa cum o scoatem noi romanii, spunand ca tocmai se amenajeaza, pentru  ca niste muncitori lucrau la acoperis. Trist.
          Trist pentru ca ne purtam de parca Cioran nu ar fi fost la nostru, casa de la Rasinari e o paragina, iar cea de aici asijderea. Trist pentru ca nici macar romanii nu se mai intereseaza de el. Trist pentru ca niciun ghid nu aminteste de el in Sibiu. Dar mai bine asa, pentru ca flacaii aia nu vor putea sta pe acoperis o vecie si nici eu nu cred ca o pot lungi cu povestea cu cocosul rosu.

duminică, 23 august 2009

...take that, Youtube!

... uratii de la youtube nu m-au lasat sa copiez viedoul asta. Sit on it, Youtube !

O voce care desi a imbatranit, tot frumoasa a ramas, Steve Perry de la, of course, Journey.
Deh, am si eu micile mele decadente muzicale. Si in plus, it s a nice view to view...


Journey - When You Love A Woman (Official Music Video) - Click here for the most popular videos

sâmbătă, 22 august 2009

Bursa Faust




Si uite ca a ajuns Faustul lui Purcarete si la Edinburgh. Nu pot decat sa ma bucur de succesul piesei, pentru ca se reflecta asupra tarii mele si a orasului meu. Felicitari tuturor.

Insa, sa nu atingem culmi orgasmice. "The Telegraph" se pare ca a vazut ce altii nu au indraznit sa vada, sau nu au avut curajul sa il spuna. Articolul e aici. Iar la concluzia lor au ajuns si toti cei care intr-adevar au citit Faust, l-au studiat, iubit si partial, inteles. Faust e o capodopera in fata careia cazi in genunchi, spiritual, si isi dai seama ca nu vei sti niciodata nimic, ca si Faust. Ori Purcarete a regizat un Faust in fata caruia cazi in fund pe scaun si iti spui "Ce nebun! Ce de efort! Ce degeaba!"

Nevertheless though this Faust often works as decadent spectacle, it seems a shabby way to treat one of the great masterpieces of world drama.

Circ de cea mai buna calitate (NU o spun in sens peiorativ), spectaculos, hipnotizant si intoxicant, insa Goethe nu si-ar fi pierdut timpul cu asta. Oameni buni, e vorba despre framantarile umane, indoiala si disperare, limitele cunoasterii si alte probleme mai mult sau mai putin filosofice. Ori, aici jumate de piesa e doar Noaptea Valpurgiei care, cu respect pt P., aduc aminte ca e un Intermezzo.

Unde e salvarea Margaretei? A sufletlui lui Faust? Fara unele elemente, e doar o poveste de Hollywood cu mult sange si o intriga misto.


P.S. Daca mergeti la "Metamorfozele" lui P. nu frisonati de anticipatie. O sa gasiti multe din aceelasi efecte speciale si costume, dar dupa cum spunea un destept "Si cand plantam o varza imitam pe cineva".

joi, 20 august 2009

In seara asta am chef...

... de un film de-asta

            De SF vintage alb negru, cu efecte "speciale" rudimentare unde vezi sarma de care e agatata nava spatiala pe backgroundul universului pe panza. De panouri de comenzi cu leduri si interfata de computer cat un acvariu. De extraterestrii cu masti de latex si antenute de carabusi. Si dive extraterestre cu costume de staniol si cocuri savant elaborate. De Cpt. Kirk....

         Diseara am sa ma uit la serialul "Lost in Space" din 1965 si am sa ma bucur de naivitatea si optimismul cu care lumea de atunci privea lumea de astazi.

duminică, 16 august 2009

Recomandarea zilei




... pe bune, exista. Si mai e si yummi, inghetata Pompilica.
Sa va aduc aminte de napolitanele Gigel? Sau de ciocolatica Scufita Rosie? Sau de napolitanele cu gem de caise Gabriela? De cele cu glazura de ciocolata Margareta?

sâmbătă, 15 august 2009

Sic transit gloria mundi

Se vede ca are talente multiple si ascunse privirilor muritorilor de rand, cu putini parai. 

Acum omniprezenta vulgarica de serviciu, facand probabil inca un artificiu de alcov, canta genericul noii telenovele de epoca "Aniela". Treaba ei, banul ei, ea stie ce a facut.  Compania e buna, ingenua Adela Popescu, "idola" fetitelor mele de la meditatii, din clasa 5. 

Iaca originalul, una dintre cele mai frumoase duete din opera "Duetul florilor" din "Pescuitorii de perle"

si opera divei de Bucale. 

Alaturarea la sectiunea "compozitor" a "Loredanei" alaturi de Leo Delibes e bancul zilei si m-a amuzat ore intregi. Mai ales ca Lori e -normal-pe locul intai, ca in fituica aia de carte pe care i-a scris-o cineva.

Partea haioasa/tragica suntcomentariile pe Youtube. "Deosebit de frumos" si alte alea. Hai sictir, Madonna wannabe! (nu ca aia ar fi mai breaza sau mai talentata, dar macar nu imita pe nimenea)

Later edit: imi imaginez pitipoanca de cartier fredonand muzica din telnovele de gen Edera, Salome sau Ma-ri-mar, insa Delibes? Cum o sa ajunga saracana la notele alea inalte? Ce mormai, fa?- Delibes, mancasi-as!

miercuri, 12 august 2009

Lista de dorinte muzicale

Concerte si spectacole pe care musai-vreau-trebuie sa le vad. In ordine aleatorie.

1. Corvus Corax-Cantus Buranus 

2. Marillion-Marbles on the Road Tour 2004

3. Pink Floyd-Pulse 1994

4. Dream Theater-Metropolis   

5. Pain of Salvation - iar sanse sunt sa vina la Artmania, se zvoneste 

 

6 Herbert Grönemeyer-stiu, nemtii nu-s cel mai muzical popor, in schimb stau bine cu poezia.

7 Fish -that accent' s killing me.

8 Dance of Vampires

9. Si ca sa nu va temeti pentru sufletul meu dat rockului

Mahler-Simfonia a 8 a. Putin probabil, insa

9 SANKAI JUKU -probabil cea mai buna trupa de butoh

Clipul nu poate fi pus cu embed, asa ca dau link. Dar e turbat de bun. Daca nu intelegeti nimic, im pare sincer dar SINCER rau de voi...

http://www.youtube.com/watch?v=AnR1FJ6yQq4

10 Morrissey-Who Put the "m" in Manchester

Lista-i lunga si ce mai tot completeaza. stiu ca e un post plictisitor, cred ca l-am pus mai mult din auto-indulgenta ...

luni, 10 august 2009

Lucrusoare frumoase...

Am primit un pachetel de la prietenul nostru Yuichi. Cred ca erau promo-uri de la festivalul Japonezo-corean la care a participat. Orisicum, sunt minunate si ne-au facut fericiti. Mai ales ca Gigel isi are acum bandana de samurai...


More rants...

 ...ca m-am enervat. Bai, astia de la UNTAR is chiar nesimtiti. De abea acu'  inteleg eu de ce- s asa turbati pe mine. 


M-a pus dracul, de ce nu stiu, ca doara mai avusesem o experienta neplacuta cu aia, sa imi dau cu parerea referitor la taxa de urgenta si de complexitate pe traducere, care dupa umila mea parere e un vax. Daca tie ti-e greu, omul merge la altul caruia i-e usor, pe principiul, "daca tu nu stii, merg la altul care stie, n-o sa-ti platesc eu timpul in care tu cauti in dictionare termeni pe care altul ii are la degetul mic" Mi se pare de bun simt. Iar sa ceri taxa de 50% urgenta pe un act pentru a doua zi, e aberatie pura. Urgenta e cateva ore. "Daca tu nu ai timp, merg la altul care are." E o piata libera bazata pe concurenta.


Acu'  moderatorii grupului s-au gandit putin -desi inclin sa cred ca nu - si nu au publicat postul. Treaba lor, politica lor de masa. Insa s-au trezit altii care imi comenteaza postul NEPUBLICAT si ma acuza de te miri ce sclavagisme. Nu, iubitilor, nu lucrez pana cad lata. Si nu lucrez nici pe fasole, daca va doare sufletul de mine. Si nu eu va stric piata. Preturile mele -s la fel ca si in tot restul orasului. Nu am pus eu coada la pruna. Asa e in provincie. Mai si lucram.

Leapsa made Mazemania

Am primit de la Calin o leapsa lirica. Ma execut si raspund:

1. Care a fost prima poezie citita?
Daca nu ma inseala memoria, cred ca a fost vreo poezie de Constanta Buzea din mult rasfoita, citita, iubita si si acum pastrata cu sfintenie "Carticica de 3 ani". Si acum mai stiu cateva versuri "Am acasa intr-un pat/un baiat imbaiat/Ghetelor el le-a promis/ ca le curata in vis/Ghetele nimic n-au spus/si baiatul doarme dus..."

2. Care a fost ultima poezie citita?
Ultima poezie citita? Au trecut de atunci cateva saptamani bune (daca nu consider insiruirile rimate ale lui Pavel Corut dintr-un articol de ziar drept poezie). A fost Marin Sorescu, preferatul meu

Muntele

Tin locul unei pietre de pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regreatabila confuzie.

Au trecut peste mine
Masini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Si tot felul de picioare.

Am simtit soarele pana la
Si luna
Pe la miezul noptii.

Norii ma apasa cu umbra lor,
De evenimente grele
Si importante
Am facut bataturi.

Si cu toate ca-mi port
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit
Cateodata ma pomenesc urland:

Circulati numai pe partea carosabila
A sufletului meu,
Barbarilor!


3. Ai scris vreodata o poezie? Daca da, ce ai facut cu ea?
Na ca acum ma faci sa mormai romante cu parfum de Bucuresti, "ca nu e om sa nu fi scris vreo poezie..." Am scris si eu ca toate adolescentele. Nu le-am dat insa nimanui.


BONUS

Calin  a inceput o poezie Cine preia leapa sa adauge un vers… cine preia leapsa de la acela/aceea sa mai adauge un vers si tot asa… sa vedem unde ajungem. (Calin a stabilit deja tonul poeziei, asa ca orisicat as fi vrut eu sa o transform intr-un haiku, nu se poate..)

Treceau cocori spre asfintit…

Recolta e aproape 

Dau leapsa mai departe lui Syntagma Nexus, lui Marius si lui Rhodos's Island





…..

duminică, 9 august 2009

...si inca dupa atatia ani..

YES. Yes, yes und dintre truplele mele favorite de prog simfonic.
Fondata in '68 si azi mai suna asa


sâmbătă, 8 august 2009

De ce mai cred oare in basme ?

De ce mai cred inca in UNTAR si in personalitatilie luminate care o sa imi faca treaba de traducator mai usoara? de ce mai sper la un statut? Si de unde, doamne, mi-a putut veni ideea la o lege a noastra?

Intrebari retorice, pe care mi le pun in fiecare dimneata cand imi citesc ultimele mesaje de pe Grupul Traducatorilor. Ce-i drept, nu mai trecusem de mult pe acolo ca sa citesc mereu si mereu aceleasi messaje ale aceleiasi persoane. Credeam ca e singura activa pe acolo. Se pare ca au mai aparut si altii, care incearca sa dezbata ceea ce se numeste pompos Apel General catre MJLC siMFP. Toate bune si frumoase pareri pro, pareri contra. De parca nu am stii cu totii ca e degeaba.


S-a ajuns si la propunerea ca fiecare traducator sa FIE ARONDAT UNEI ZONE, si sa nu poata traduce in afara acelei zone. Sa nu mai poate dom-le traducatoarea din Huedin sa ii fure traducerile doamnei traducatoare din Bucuresti! Si dreptul meu de a-mi exercita profesia unde ramane? Romania are o economie de piata libera, bazata pe initiativa si concurenta. Daca vreau sa ma mut la Bacau, ce fac? Intru in somaj? Ma milogesc de notari sa ma ia pe langa ei in lista, lista fiind deja facuta si locurile ocupate? Sunt voci care sunt contra, insa sunt comentate sarcastic, cu superioritatea sefului de trib care oricum face ce vrea la el pe mosie. Si macar daca ar putea.


Alta problema a forumuli e cea de atitudine. Membrii activi sunt putini (o lunga perioada de timp unul singur) si au aceeasi parere: Bai, ce oropsitii sunteti VOI traducatorii. EU/NOI in schimb, o duc bine pentru ca-s destept. Na-na-na-na na, a mea/noastra e mai mare (vorbesc de tarife aici). E exact ceea ce vrea sa asculte traducatorul ala mic si amarat ca si mine, sau traducatorului caruia ii pasa. Exista UNTAR, sefii- s bine mersi, sa le traiasca familia si afacerile!E bine sa stii ca esti sfidat si aratat cu degetul cand incerci sa iti exprimi opinia, si ca acolo la Bucuresti lucrurile merg brici. In provincie insa, nu e asa. Insa cui ii pasa? In curand vom primi 20 euro/pagina...Vom avea vile si mertane...

.... mi-e si sila sa termin postul.

Should I stay or should I go?

           Pentru ca ma ambitionez sa ii scriu lui Yuichi in dulcea limba japoneza pe care in mare parte am cam uitat-o, recunosc, am dat pe net de urmatorul translator. May the force be with you! 

http://translationparty.com

joi, 6 august 2009

Ceea ce Twilight nu vrea ca noi sa stim...



         Gigel ne povestea ca cel mai sexy barbat pe ‘09 a fost ales gagiul ala de-l joaca pe Edward Cullen in Twilight. Iar eu raspundeam ca e sexy pentru ca se confunda cu personajul. Dar daca ma gandesc mai bine, ca psiholog ce imi place sa cred ca sunt, ajung la concluzia ca, daca ai peste 25 de ani si vrei un Edward Cullen, esti dusa. 

        Iata de ce.

       Revezi filmul si sterge toate scenele in care Edward isi arata puterile supranaturale- si nu sunt multe scenele astea. 
      Modificand astfel filmul, va ramane o poveste in care un baiat pretinde ca e ceva insa spectatorii nu primesc nicio dovada a celor spuse de el. O convinge pe Bella, o fata singuratica, cu identitate nu prea bine trasata, ca e vampir, si nu o face cu dovezi, ci pur si simplu prin personalitatea lui.

       Deci, despre ce este filmul? Despre un baiat care manipuleaza o fata vulnerabila.

       Ea cauta un barbat care sa aiba grija de ea, in absenta unui tata pentru acest rol. Insa suntem anii 2009, nu mai exista astfel de baieti, libertatea sexelor nu mai impune o educatie de gen atat de riguroasa, nu mai impune urmarea unor roluri prestabilite. Tatal a zis «pas» emotional, daca nu chiar si fizic. Si asa, tot ce poate face baietul nostru este sa...pretinda. 


      Edward e are o atitudine ambivalenta- pe de-o parte e vampir, pe de alta parte o iubeste «Nici nu stii cat de mult vreau sa te ucid », ii gangure la ureche. How touching ! restul filmului e indragostit/obsedat/dezgustat de Bella.

      Filmul ne explica asta: el e vampir si ea e inocenta/naiva. Realitatea e: ea cauta ceva care sa-i dea un sens, si el pretinde. N-a urat-o niciodata si nici nu a fost dezgustat de ea. 

      Exemplu: La inceputul filmului, E. cel periculos ii spune Bellei « nu cred ca e o ideee buna sa fim prieteni », prin asta, el isi arata sentimentele ambivalente pentru ea. Te iubesc dar sunt periculos. Ha ! Cand spune asta, inca nu sunt prieteni de loc, inca nici nu isi vorbesera... el vine pur si simplu catre ea si ii spune asta. E un fel de «Stiu ca nu vorbeai cu mine, dar eu vreau sa iti spun ceva»

       Ati avut si voi odata 15 ani ? Treaba asta o faci cand vrei sa agati pe cineva. E o tactica. N-are nici o ambivalenta.

      Alt exemplu. Prietenii si Bella isi fac planuri. E. se strecoara prin spatele lor si dupa ce trage cu urechea intreaba « Ce e in Jacksonville ? » iar ea se intoarce cu ochii mari la el «De unde stii ?». Un Edward si mai misterios raspunde «Nu mi-ai raspuns la intrebare ». 

     Nu stiu altii cu sunt, dar eu i-as fi tras un pumn in nas, cine se crede ? In fine, nu stiu daca fetele stiu, insa daca esti un baiat cinstit-si sper ca esti- o sa iti dai seama ca iar incearca sa o agate. Nu e suprarat ca nu i-a raspuns, ci vrea sa ii lase impresia ca e un intelecual adanc, preocupat, care nu are timp de jocuri (a nu juca niciun joc e tot un joc).
     Ea nu ii da un pumn in nas pentru ca el stie ca nu ii va da un pumn in nas. Edward se poarta asa si spune asta pentru ca stie cum va rapunde Bella. Ii pune practic, cuvintele in gura. Manipulare se cheama.


      Cateva scene mai tarziu, se strecoara iar prin spatele ei si ii spune ceva intunecat si mistic de genul « ... ar fi intelept sa stai departe de mine ». In sfarsit ceva cu cap. Dar ceea ce vrea sa spuna este « Sunt misterios, desi nu sunt. Acum pot sa te pipai ? »

       Vampirii nu exista, asa ca riscul ca o fata de 15 ani sa se indragosteasca de unul e destul de scazut. Insa exista riscul ca un baiat de 15 ani sa incerce sa il emuleze pe Edward. Ia un baiat aproape «piedut in spatiu»-asa cum sunt adolescentii la varsta aia neorocita. Nu mai spera la frumoasa balului si nici macar la sefa clasei, dar are o tragere instinctiva spre o Bella la fel de pierduta in spatiu, deci accesibila. Si isi spune «Daca vreau o Bella, cred ca trebuie sa fiu un Edward».
 
       In film, Bella ii spune lui E. „Cred ca stiu ce faci, ai o masca prin care incerci sa alungi oamenii»,sau ceva de genul asta. Adolescentilor le place sa vorbeasca despre masti si fatade «Asta nu esti adevaratul tu». Ppentru ca daca asta nu e adevaratul tu, inseamna ca undeva exista si un adevarat tu. Exact ceea ce (isi) cauta. Identitatea.

 
     O chestie care nu deranjeaza pe niciun fan Twilight: acceptarea ei imediata in familia de vampiri a lui Edward. Familia lui e perfecta: bogata, artisti, trandrii, iubitori, si joaca baseball in ploaie.

      Tatal lui Edward chiar declara: «Acum este una dintre noi». Chichirezul este insa ca tocmai nu e. Bella are o deja familie de muritori de rand. Insa identitatea ei nu e legata de lucruri reale- nici macar nu are un nume de familie- asa ca nu e greu pentru e sa se creada parte din familie.

       E usor sa intelegem cum s-a pierdut de familie. Parintii ei nu prea exista, sau daca exista sunt niste narcisisti perfecti. Mama calatoreste prin tara cu prietenul ei jucator de baseball. La telefon, cand Bella ii povesteste ca are un prieten, ea ii pune 3 intrebari, de la 2000 mile distanta « E sportiv ? E indian ? Folositi prezervativ ?». Ma asteptam sa intrebe si daca a votat cu Obama. Intre timp, tatal e ca un quark, fizic prezent. Cred ca face ceva, dar Dumnezeu stie ce. 
       Relatiile de familie ale fetei fiind deteriorate,  e normal ca ea sa nutreasca fantezia unei familii mai definite, chiar daca sunt vampiri. 
 
      Analogia pentru noi, cei mai in varsta sunt sitcomurile. Mereu exista cate un prieten care intra in casa, manaca din firgider si se poarta ca acasa. Mama e bucuroasa sa ii gateasca si sa ii dea sfaturi. Mereu ma intrebam, uau, oare mama lui nu se supara ca e singura acasa ? Nu, familia lui nu exista, asa ca si-a gasit una noua.
 
      Spre sfarsitul filmului, vampirii rai incearca sa o ucida pe Bella. E o aduce la familia lui, pentru a o proteja. Tatal lui E. declara marinimos « o vom apara ca o familie ». Suna bine, dar adevarul este asta: Orice tata care isi supune propria familie unui risc mortal pentru o straina, e dus cu capul.
      Dar adolescenta nu vede lucrurile asa, pentru ca ea nu se ascunde doar in casa prietenului ei, ci devine membru al familiei. Imi place felul asta de gandire magica si nu am nicio problema cu fatuta, ci cu Edward, care isi risca familia pentru prietena. Nu e romantic de loc, stiu, dar o face pentru el, nu pentru Bella. Nu o face pentru ca nu vrea ca Bella sa moara, ci o face pentru ca EL nu poate trai fara ea. 

      In zilele de astazi, copii nu mai primesc identitati. Nimeni nu le mai spune «Asta esti, poarta-te ca atare. Numele tau de familie e X, asta esti etc»: ce ii invatam acum pe copii este sa improvizeze pe drum. 

    Modelul pe care il invata din acest film este sa pretinda ca sunt cineva/ceva diferit de fiecare data, cu aceeasi convingere, pentru ca asa se agata fete. Si de unde sa invete altceva ? Cine mai citeste in ziua de azi ? Parintii devin modele din ce in ce mai rar. TV –ul e de la diavol. Pana si pornografia e infestata cu subgenul MILF (Mothers I like to f***).  Sunt atat de narcisisti incat nu mai au decat fantezia femeilor exact la fel ca nevestele lor.  Dar despre asta, intr-un post viitor.

 
 

 

 


Piatra filosofala decriptata de Carrefour

           Toate gospodinele care merg la cumparaturi au aflat de noua campanie Carrefour, cea cu cartonasul cu premii. Daca te uiti non-stop la TV si astepti sa apara Zana Andreea si Mickymousul din dotare, Banica Jr., lipesti caronasul de monitor, poti «decripta» ce premiu ai castigat. Heck, chiar si eu am vrut sa renunt la credinciosul meu Kaufland si sa cumpar de la Carrefour, doar asa, ca sa primesc cartonas (acu’ imi aduc aminte, chiar am facut cumparaturi saptamana trecuta, dar nu am primit cartonas. Hotii !!!) Sau mai bine nu. 

       Din rubrica «Stiati ca ?», va prezentam astazi: Cartonasele alea se pot decripta la orce lumina rosie. Proba: 


          Cine ia teapa? Cine castiga? Eu, ca tot la Kaufland merg. Macar acolo nu am luat teapa decat o data.



Azi am plans...

... pentru ca s-a intamplat si se va intampla din nou.

Acum 64 de ani, prima bomba nucleara a distrus Hiroshima. 140.000 de oameni au murit pe loc, sau in lunile imediat urmatoare. La 9 august 1945, Americanii mai arunca o bomba peste Nagasaki, care a facut 70.000 de victime. Japonia a capitulat la 15 august. (Cu totii stim ca Japonia desi a «pierdut» o duce mai bine decat noi toti la un loc, dar de ce sa nu ne bucuram ?). Chiar si acum insa se mai moare de leucemie sau cancer din cauza radiatiilor.

Geaba cer primarul Akiba si Obama distrugerea armelor nucleare pana in 2020. Stim cu totii ca sunt in trend.

Ar cam trebui sa plang pentru multe mizerii in viata care nu tin de mine: foametea din Africa (oare de ce ii tinem in starea care sunt ?), copii care mor de frig in Peru, revolutiile din Orentul Apropiat, Holocaustul, Darfur.... motive sunt din pacate, nenumarate. Insa Hiroshima in zace pe suflet pentru ca suntem la un pas de furnica de a repeta istoria. La potenta o mia.

Daca aveti curaj si nerv, intrati pe linkul asta. Nu va speriati, nu sunt statistici si nici poze ale victimelor. Doar desene, desene ale martorilor, pe atunci copii. Si povestiri. Apoi plangeti ca si mine.
Intre timp USA sarbatoreste

Monumentul Pacii Copiilor in Hiroshima, ridicat dupa moartea la doar 12 ani, de leucemie, a lui Sadako.  La baza sunt sute de cocori de hartie, simbol al pacii.  Am primit si eu unul de la Yuichi. Sper ca la primavara sa pot sa ii ofer si eu unul. 


miercuri, 5 august 2009

Kamasutra cu Portnoy

...Pun pariu ca vreti sa stiti cine e Portnoy si de ce fac eu Kamasutra cu el. Portnoy e un membru al legendarei trupe de prog Dream Theatre. Si totodata, asa se numeste computerul meu desktop.


Ieri, in incercarea mea de a-l face mai silentios, am deschis carcasa cu surubelnita ca un hardist destonic si am curatat cu pensula de fard de obraz ventilatorul si restul rotitelor. Mandra de realizarea mea, l-am insurubarit la loc si i-am dat drumul. Si priviti! Era silentios ca un soldat american in misiune. Numai ca imi afisa Mesajul Groazei: "insert reboot media". Hmmm. O fi bine? O fi rau?  Deja intrezaream spectrul Diazepamului, ca am in el arhiva mea de 7 ani de lucru. Insa cine are prieteni, are!  Daca nu era Adi sa ma ajute... dar a venit prompt cu ajutoare sub forma de CD-uri si sfaturi de calmare. Hiba era ca in frenezia mea curatitoare, am tras de un cablu...Uf. Promit ca nu mai fac. 

Asta fu preludiul. Kamasutra a urmat aseara cand am incercat sa pun carcasa din nou, la loc. Cred ca Portnoy asta e foarte viril... carcasa parca era prea mica....

luni, 3 august 2009

Dadacele batause

Just my 2 cents: Toata media face garagata despre dadacele alea batause. Inteleg, ca parinte i-as fi luat gatul, cred.

Multe mame le arata cu degetul, uitand ca si ele, INSASI MAMELE, isi bat copii. Daca da altul in el e de rau, daca il snopesti tu in bataie e ok. "Pai eu o platesc si ea imi si bate copii". Mi-e greu sa explic. Problema fundamentala aici nu e pregatirea slaba, sau mai bine zis lipsa ei, a dadacelor de ocazie, ci chiar violenta asupra copiilor in sine. Gospodinele alea care de abea mai scot ochii din telenovela de pe Euforia ca sa si-carpeasca copilul ar face bine sa se abtina de la comentarii. Si gospodina aia, din pacate sunt 90% din mamele romance.

Uninvited guest

Prietenii mei stiu ca sunt "dusa" dupa Marillion. Si era Fish si post-Fish, baietilor iesindu-le o fita rara in lumea muzicala: si-au schimbat vocalsitul fara sa piarda si din calitate (isi amintestte cineva de catastrofa Journey in varianta noua sau chiar de Queen?). E drept, Steve Hogarth a mutat sinele formatiei in alta directie, insa cu un rezultat uimitor de bun.

 
Uninvited guest nu e chiar melodia lor cea mai tare, insa video-ul a bun. Imi aminteste de Shining si de Jack Nicholson.