joi, 16 octombrie 2008

UNTAR - agonie si extaz

Am jubilat de feircire cand am aflat de fondarea in 2008 a UNTAR-Uniunea Naţională a Traducătorilor Autorizati din Romania. http://www.untar.ro/ Ba chiar şi vroiam să mă înscriu. După participarea –sau pierderea ?- unei sambete întregi la o întalnire ATTR (multe bla blauri, şi încercarea de a ne baga pe gat TRADOS-ul, o sculă extrem de scumpă şi pe bune, inutilă dacă nu eşti un holding de 100 traducatori tehnici), am crezut că în sfarşit, ne va reprezenta cineva interesele. Haleluia! M-am înscris urgent în grupul lor de pe Google si urmaresc cu înfrigurare toate postarile. Bad, idea, very very bad idea. Grupul în sine ridică probleme administrative şi legale bune. Eroarea e că am crezut că poate face ceva. Dacă eşti traducator, te poftesc să intri pe site. Dacă nu, tot te poftesc să te distrezi un pic.
Problema e ca acest UNTAR pare un SRL condus de un mic şef cu probleme de personalitate (păi da, candidează la Parlament, de ce nu mă mir). E pornit să ne ilumineze, poartă o ură-nempăcata birourilor de traduceri şi intermediarilor, e atoate-stiutor şi în virtutea acestui fapt, jigneste în neştire. Chiar şi pe colegi mai în varstă şi cu ceva mai multă experienţă.
Să fiu mai clară. Sunt solidară cu problemele grupului, pentru că sunt şi ale mele. Contribuţiile majorităţii membrilor sunt folositoare si la obiect. Doar că un asemenea „Şef” de trib, cu crize de personalitate tot mai dese îşi pierde credibilitatea masiv. Dacă el îşi permite să ceară-oare şi primeşte- preţurile acelea mari, e treaba lui. Nu văd de ce poarta acea cruciadă împotriva intermediarilor. Gandeste fix pentru binele lui, restul traducătorilor pe care cică îi păstoreşte, n-are decăt sa mearga la naiba. Plus mesajele făra subiect. Citez
„traducatorul primeste banii direct de la client!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! si nu munceste biroul de traducere in locul traducatorului!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! »
şi asta se repetă de vreo 5 ori. Pe langă alte topicuri- fara răspuns bineînţeles printre care « Traducătorii au o minte sclipitoare » şi atăt, (mulţumesc, ştiam deja), atacă persoane, jigneşte scrie exclusiv cu CAPS-Lock şi dă din picioare. Iată, de exemplu, nu i-a placut traducerea unei colege. Reacţia e mai mult decăt dură, e neprofesională şi îl decalifică de la statutul de om-de-bagat în seamă :
« capul inclestat al traducatorului care nu stie limba romana
uuunde scrie pumni inclestati???? dragi traducatori??? :))))
mai ales avem explicatie lui Radu Iliescu mai sus!!! ( nu toata lumea faca traduceri literare) analfabetism in secolul XX “ .

Seful cela face frecvent greşeli de gramatica şi de ortografie. Dar hei, e doar un forum şi el e doar preşesintele UNTAR. Halal.
Ăsta nu mai e şef, e dictator in cutia de nisip pe care şi-a făcut-o. Voi continua să urmăresc formul, să-mi respect ceilalţi colegi care merită, însă recomand mai degrabă grupul "Forumul traducătorilor şi interpreţilor de limba germană"http://de.groups.yahoo.com/group/rumaenisch/ de pe Yahoo. Întrebări şi raspunsuri concrete. Mult mai constructiv.

vineri, 3 octombrie 2008

Tare greu îi să fii cucoană!

Vă împartasesc si vouă unele sfaturi din "Cum sa fii o Lady-mic tratat de eleganţă" de Candace Simpson-Giles, luata anul trecut de la târgul de carte "Gaudeamus". Există si complementara - Cum sa fii un gentleman, dar ştiu sa il recunosc oricum.

"O lady îngăduie întotdeauna altor persoane sa-si încheie gândurile sau frazele"

" O lady nu bârfeşte"

"O lady nu se lauda"

"O adevărata lady nu presupune niciodată ca nota de plata va fi achitata de altcineva"

"O lady învaţă ce postura o avantajează când este pozata"

"O Lady nu evidenţiază imperfecţiunile şotului fata de alte persoane"
ca
" O lady nu discuta cu alte persoane despre modul in care s-a despărţit de un bărbat"

"O lady nu corectează greşelile gramaticale comise de alta persoana"

" O lady ştie ca un compliment se accepta printr-un "Mulţumesc"

"La restaurant, o lady trebuie sa comande doar ceea ce ii place sa mănânce. Ea nu va comanda o cine pe baza de salata, daca doreşte paste. In acelaşi timp, o lady nu comanda cel mai scump fel de mâncare din meniu"

Daca nu spune ceva plăcut despre o persoana, este preferabil ca o lady sa păstreze tăcere totala. Se cuvine ca ea sa permită celorlalţi sa isi formeze propriile opinii despre o persoana anume.

O lady nu întreabă niciodată perechile necăsătorite când se vor casatori. Tot astfel, ea nu trebui sa întrebe perechile căsătorite când sau daca plănuiesc sa aibă copii.

Îndragostită de un Masai -boah!

Dacă dati de cartea asta pe undeva, scrisă de Susanne Hoffman, nu dati bani pe ea, desi a fost, cică, bestseller mondial. Sau ba da, dati aia 300.000 lei vechi (cu care se poate de altfel, umple frigiderul pentru 1 saptamana) si minunati-va apoi de prostia umana. Pardon, feminina. Dar atunci cand are loc "in numele iubirii", e scuzabila, adorabila, de vis. Sa ii ridicam osanale iubirii, dar mai incolo, de la capitolul 4 in sus.


Din cartea asta plina de intelepciune, stereotipii, greseli de traducere si ici-colo, mici anecdote antropologice, aflam urmatoarele. Ea, Corinne, elvetianca si proprietareasa unei mici afaceri prospere cu haine, pleaca in vacanta cu iubitul in Kenya. Unde da de un razboinic Masai-da, de ala negru-negru, cu parul vopsit rosul, semidezbracat (si cred ca aici e cheia), murdar si puturos. Dupa o saptamana de intrevederi si balbaieli cu el se intoarce in Elvetia unde vinde tot, si plecata DEFINITIV in Kenia sa isi cautze razboinicul . Ma rog, urmeaza aventuri cum il cauta prin savana, cum nu mai au benzina si alte plicitiseli.



Cireasa de pe tort o constituie insa traiul din trib. Trebuie sa fie superb sa stai intr-o coliba de balegar de 3 x 3 m , impreuna cu mama soacra. Si sa mananci resturile de la masa barbatilor. Si sa nu ai voie sa iti atingi sotul. Si sa fi mereu amenintata cu poligamia- Lketinga vrea nevasta! Ok, atunci poate sexul era bun!- si acum facem referire la alt stereotip mult iubit, acela dinstre rasa si dimensiuni. Hm. eroare. Aia NU se intampla in carte, decat cand concep o fetita. In rest, Corinne isi petrece dulcele timp spaland vase cu apa rece si cu unghiile, carand apa de la izvorul de la n km departare, facand foame, trezindu-se acoperita de muste si suferind de diverse boli tropicale. Si sa mai si concepi un copil acolo de buna voie. Plus problema limbii pe care nu o vorbea.


Cartea e o bijuterie. De tampenie, de manual ASA NU. De FEMEIE PROASTA. Dragostea e oarba, intr-adevar, dar nici chiar asa. Oare ce primea de la Mbutu ala nu putea gasi la un barbat civilzat? (mai ales ca nu primea nimic). Raspunsul e simplu. Ba da, si ar fi gasit zeci, insa avea ceva la cap. NU credea ca merita mai mult.

Poezia serii

DEPARTE DE EROS SI PSYCHE


Visam la o iubire perfectă…
Cât de pură este iubirea,
Atât de pură încât mă simt impudic
Încercând să vorbesc despre ea.
Dar ce să fac?
La fel ca şi alţii,
Cu mult înaintea mea,
Nu pot renunţa la obscenitatea
De a vorbi despre pudica iubire.

Iubirea adevărată trebuie să fie oarbă.

Iubirea adevărată durează practic o săptămână.
Săptămâna oarbă.

Erotismul distruge iubirea.
Erotismul este lascivul şi atât.
Erotismul este la vedere.
Erotismul este o autoexcitare faţă de un obiect.
Iubita devine un obiect.
Iubirea adevărată trebuie să fie oarbă.

Prietenia distruge iubirea.
Prietenia este o concentrare platonică şi atât.
Prietenia dintre un bărbat şi o femeie
Este un stadiu către erotism.
Prietenia este o autoexcitare la nivel de cortex.
Prietena devine un alter ego imperfect.
Iubirea adevărată trebuie să fie oarbă.

Priveşte la Eros şi Psiche.
Lumina a adus cu sine curiozitatea,
Curiozitatea a adus cu sine sfârşitul iubirii.
De ce?
Pentru că
Iubirea adevărată trebuie să fie oarbă.

Iubirea este o efemeridă,
Rar, o săptămână,
Mai rar, un an…
Improbabil, o viaţă de om.

Recesiune ?

Nu intru în detalii si nici nu comentez optimismul oficialilor romani care, în mijlocul Apocalipsei financiare ne asigură că Romania va rămane teafără şi neatinsă. Nici prostia crasă a consumatorului care în loc să mai strangă cureaua, cumpară în neştire. Măcar dacă ar fi vorba de Înavuţitu ' & Family care îşi permit mici extravaganţe, nu, chiar gospodina din blocul de vizavi care traieşte din alocaţia copilului. Nea Ghiţă care işi "trage" maşină second-hand din Germania şi apoi se plănge de viaţa grea. Mergeţi in weekend la "Real" şi uitaţi-vă, aşa, intr-o doară, in cărucioarele pline ale mioriticului. Plin de trufandale, haine inutile şi alte prostioare strălucitoare. Romanul e fudul.
Ideea de fond e: suntem in prag de recesiune, dacă nu am început deja. Nu prezint date şi statistici. O simţim cu toţii in aer şi în buzunare.
Asa că ma voi conforma şi...am să străng cureaua. Nu o să devin zgarcă şi nici nu o să stau in frig şi întuneric. Dar sunt absolut sigură că exista viaţă şi după mall, cinematografe, terase şi cafenele overpriced. Ce mai, o să mă fac gospodină chibzuită.

miercuri, 1 octombrie 2008

Insula Serpilor

Citeam diverse articole din presa romanească în care toţi se felicitau între ei pentru impresia nemaipomenită pe care au lăsat-o la Haga. Se pare că ne facem cu o insulă- sau că o primim înapoi.
Întrebarea mea este- ce o să facem cu ea? Înţeleg că ne-ar scoate din belea cu resursele naturale energetice. Ura. Pe naiba. O să ajungă la afaceristul-mafiot X sau Y care ne va trage pielea de pe noi. Aşa că, insulă-neinsulă, tot acolo suntem.
Just sick and tired.