Festivalul Egalitatii de Gen, Sibiu, 12-14 februarie

De Sfantul Valentin, A.L.E.G. ofera sibienilor un festival al dragostei: o campanie adresata in special tinerilor, pentru prevenirea violentei in cuplu si combaterea stereotipurilor de gen. Proiectul festivalului nostru se distinge prin faptul ca in loc sa atraga atentia asupra violentei in uratenia ei, promoveaza modelul opus abuzului de putere: consideratia pentru Celalalt. Este a 5-a editie a Festivalului Egalitatii de Gen, si va fi una speciala.

Intrarea este libera la toate evenimentele, iar programul festivalului include:
§ Biblioteca vie – un eveniment care te aduce fata in fata cu propriile prejudecati (sambata, 13:00, Biblioteca ASTRA Corp B). „Biblioteca vie” este un loc de conversatie in care cartile sunt de fapt oameni, de la care poti afla lucruri surprinzatoare despre adevarurile pe care le credeai general valabile, cum ar fi acela ca femeile nu stiu sa conduca sau ca barbatii sunt insensibili. Ea functioneaza ca orice biblioteca: la intrare gasesti un catalog al cartilor disponibile din care selectezi ce carte te-ar interesa. Imprumuti cartea pentru un timp limitat, maxim 30 de minute si o lecturezi intre patru ochi. Cartile bibliotecii noastre vor fi legate de prejudecatile despre femei si barbati. Veti gasi in catalog femeia manager, feminista, femeia sofer sau barbatul sensibil.

§ ALEGe-ti cuvintele! - actiune stradala in care cuplurile pot sa-si dedice mesaje “scrise” cu ajutorul “voluntarilor - litera”. Vrei sa oferi un cadou inedit partenerei sau partenerului de Valentine’s? Vino vineri pe str. Nicolae Balcescu (de la ora 13:00) sau sambata la Promenada Mall (de la ora 16:00) si cauta voluntarii ALEG cu ajutorul carora poti forma cuvantul cheie al relatiei voastre si vei primi apoi cadou o fotografie impreuna cu brosura „Retetele lui Cupidon”.

§ Teatru forum – o forma de teatru educativ care implica publicul in rezolvarea unor situatii-problema. Sub titlul „Roluri din viata”, cinci studenti ai Facultatii de Teatru din Sibiu joaca situatii ce exploreaza presiunile la care sunt supusi baietii, respectiv fetele, in sfera relatiilor private. Spectatorii, cu precadere studenti si liceeni, vor fi provocati la o discutie despre stereotipurile de gen si la gasirea unor solutii pe care le vor testa chiar ei, inlocuind actorii. (vineri, 18:00 la Teatrul Gong sau duminica, 20:00, la Art Cafe).

„Festivalul Egalitatii de Gen aduce laolalta cele doua jumatati, pe Ea si pe El, pentru a rezolva impreuna marul discordiei dintre sexe. Incercam sa starnim cateva intrebari cheie: Ce fel de partener sunt eu? Ce inseamna egalitate intre femei si barbati? Cum ne influenteaza prejudecatile viata de cuplu?”

Sa cumparam....

Mai sunt doar cateva zile pana la Craciun, suntem in plina alergatura dupa cadouri. Ne imbatam cu cu Red Bull si cu cafea ca sa rezistam. Se asteapta cresteri in vanzarile din toate domeniile. Macar o veste buna.

In mod normal, in lunile care nu sunt decembrie, cheltuesc aprox. 100 lei pe ceva care, pentru mine, valoreaza chiar 100 lei. Chiar si daca de multe ori cumparam lucruri inutile, ne alintam cu pantofiorii aia sau parfumelul din revista la impuls, in general, cumparam cu cap, asa ca suma cheltuita poate fi folosita ca barometru pentru gradul de satisfactie al cumparatorului. Insa cumpararea cadourilor e altfel. Cand imi aloc in buget suma de 100 lei pentru cadoul tau, sunt in dezavantaj net, pentru ca nu stiu exact ce vrei sau ce iti place. Asa ca pot cheltui 100 lei pe ceva ce s-ar putea sa nu iti placa, adica sa valoreza fix 0 lei pentru tine. In acest caz, nu exista nicio garantie ca satisfactia consumatorului, depaseste sau macar se apropie de suma cheltuita.



Cata satisfactie cumparam cu sumele imense, globale, pe economice, pe care le punem sub brad? Un cercetator American a facut un studiu, si a intrebat oamenii despre cadourile primite: cine l-a cumparat? Cat a costat? Care e pretul maxim pe care l-ai fi platit tu pentru acel cadou? Bazandu-se pe rezultate, a ajuns la concluzia ca in general, apreciem cadourile cu aprox 20 %/$ mai putin decat pentru lucrurile pe care ni le cumparam singuri. In cazul Americii unde se cheltuiesc 65 milioane $ pe sezon de sarbatori, inseamna ca satisfactia scade cu 13 milioane $ fata de perioadele in care cumparam lucruri in mod “normal”. Astfel americanii sarbatoresc Craciunul cu o orgie de scadere a valorii dolarului. Insa acest fenomen se intalneste oriunde in lume. De Craciun se “ard” valori si banii se devalorizeaza.

Dar cheltuiala nu face bine la economie? Economia consta din cumparatori si vanzatori. In tranzaciiile normale, vanzatorul primeste un pret mai mare decat cel de productie, astfel generandu-se profit iar cumparatorul primeste un obiect pe care il pretuieste la pretul solicitat. O piata functionala maximizeaza surplusul si pentru vanzator si pentru client. Cand oferim un cadou, vanzatorul isi primeste profitul, insa consumatorul final (“cadorisitul”) poate primi un obiect care ii produce mai putina satisfactie decat suma pe care ar fi cheltuit-o el daca si-ar fi cumparat singur un cadou pe care l-ar fi dorit. Cheltuiala de Craciun vi se mai pare buna pentru economie? E buna pentru vanzatori, insa nu destul de buna pentru a crea satisfactie la consumatorul final. Si cei mai multi dintr noi suntem consumatori si nu vanzatori.

Si unde e bucuria de a darui? Bucuria nu poate compensa un cadou ineficient? Hai sa dam un exemplu. Tusa Vetuta iti cumpara un pulovar de 50 lei. Nu e urat, dar nici nu mori dupa el. Probabil ca l-ai fi cumparat, daca ar fi fost la reduceri si ai fi dat pe el maximum 30 lei. Pana acum, cadoul a distrus valoare. Insa Tusa Vetuta a avut parte de bucuria de a darui si oricat de meschin ar parea, de dragul calculului, sa presupunem ca putem da un pret bucuriei Tusei. Inca 30 lei. Beneficiul tranzactiei ar fi 60 lei, adica 10 lei in plus fata e pretul real. Dar stai: Daca Tusa Vetuta ti-ar fi daruit ceva ce ti-ai fi dorit intr-adevar - adica sa merite si pentru tine pretul de pe eticheta de 50 lei - tranzactia ar fi creat o valoare de 80 lei. In cazul de mai sus, Tusa Vetuta a ratat 20 de lei satisfactie. Chiar daca luam in calcul buicuria de a darui, cadoul e ineficient. Posibil si ca Tusa Vetuta sa isi traga satisfactia din a darui numai pulovare care nu iti plac, insa in acest caz e o sadica si merita sa o tai de pe lista.

E destul de rau ca achizitionam multe lucruri pe care nu le vrea nimeni.



Pai si atunci, ce sa cumparam? In primul rand, cumpara cadouri pentru cei apropiati-familie, prieteni, colegi, copii pe care ii cunosti bine. Daca sti ce vrea persoana respectiva, riscul de a distruge valoare e mai mic. Cadourile pentru persoane pe care le vezi zilnic sau saptamanal au un grad de satisfactie cu 10% mai mult decat cele pentru persoanele pe care le vezi mai rar. De multe ori, cadoul e chiar mai satisfacator decat daca persoana ar fi primit acceasi suma in bani.
Banii sunt un cadou atractiv, pentru ca iti permit sa alegi singur ce vrei, insa cultura noastra nu accepta acest sistem. Bonurile valorice suna parca mai bine.

Nu imi fa cadouri de genul bilete la evenimente sau abonamente la teatru, muzeu sau piscine. Nu imi place sa imi faca altcineva programul. Nu imi darui nici un Mos Craciun de ghips sau alte cadouri legate de vreo ocazie anume. Cate farfurii cu oameni de zapada crezi ca pot folosi? Dupa ce trec sarbatorile, ce sa fac cu lumanarile sub forma de 2009?

Nu vreau nici mult- indragitele- de -americanii- lenesi -bonuri de “babysitting”, “masaj” sau “o sa spal vasele”. Stim cu totii ca sunt promisiuni in vant. Degeaba vin eu peste o luna cu bonuletul meu in care tu imi promiti ca o sa ai grija de plozi pana ma duc la cumparaturi, ca precis programul tau nu se va bunghi cu al meu. Iar daca iubi crede ca scapa de Craciun cu un cadou gen… vana plina cu spuma si ciocolata calda, se inseala. Ala nu e cadou. E ceva ce mi se cuvine. Sa nu confundam gesturile dragute cu cadouri de facut la ocazii mari. Daca iti spal masina e pentru ca vreau sa fac ceva pentru tine, nu ca sa economisesc bani si fantezie.

Per total, Craciunul devine un mit tot mai mare si un nonsens economic.

Am primit un premiu!

Am primt acest premiu iernatic si albastru de la prietena mea Evelina

de pe blogul ei DESPRE ORICE. E chiar un blog despre orice-lucruri marunte, mai mari, importante, vesele sau triste.. ca in viata!

Multumesc din inima!

Sa nu uit

Diseara, începând cu ora 18, în sala Thalia a Filarmonicii din Sibiu se va avea loc un concert caritabil al Orchestrei de Flaute a Academiei de Muzică din Cluj-Napoca şi corul ” Il Gardelino”. E prima acţiune de acest gen de la debutul campaniei “Din inimă pentru copii”, iar banii strânşi la eveniment vor fi donaţi micuţilor bolnavi.

Strauss Ensemble, Maneaua si Hugo Boss, poate chiar Versace

Cum sunt mare amatoare de muzica, nu am putut scapa ocazia sa merg ieri la concertul de Craciun al Vienna Strauss Ensemble. Genial. Strauss, Lanner & Co. si marile lor hituri. Program placut, usurel, entertaining, cum ar zice americanul. In prag de sarbatoare, merge un vals si o polca. Si eternul Radetzky Marsch, pe care Herr Johannis a refuzat sa bata din palme ca maimutele dresate din restul salii. Punct rosu din partea mea.
Dirijorul a interactionat cu publicul, a facut aceleasi bancuri ca si anul trecut (pe care le face in fiecare concert de pe orice meridian) si din nou a aruncat cu Mozartkugeln in public. Dragutel. E X-mas, sa ne bucuram. Si publicul s-a bucurat, da' s-a bucurat, nu gluma.

S-a bucurat intr-atat incat dupa "Frühlingsstimmen" am auzit un "Bravo!" din fundul salii. Fara numar.
Faza faina pe hol, inainte de concert. El, pe la 37 de ani, la costum cu cravata funky-stilata, trupes si mandru, rotunjor in bunastarea postului, il zareste pe alt corporatist- big shot la banca probabil. Se saluta: ii trage o palma prieteneasca pe spate "ce faci ma, te culturalizezi?" Dragi telespectatori, ati urmarit din ciclul "Prost, dar si mai semnalizeaza". Ah da... pititpoancele de rigoare. Nu, nu alea de mall. Alea de remorca. Fura si ele scoase si pe ele la concert si nah, trebuie sa isi expuna rochitele Ankas din colectia trecuta, cizmultele de centura si coafura umflata. Si machiajul, doamne, un curcubeu in toata stralucirea lui. Sa nu fiu rea. Poate ca e prima data cand vin la filarmonica. Si ultima. Pentru ca Strauss is not forever. Mai exista Mahler si Bruckner, Dvorak care e grele, dar sa nu divaghez.

Concertul a fost ok. Fain. Dar cred ca si fila Sibiu se descurca sa traga un Strauss la fel de bine. Dar nu are titlu, nene. Ca doara de aia o dat snobimea 200 lei pe bilet. Sau a primit invitatii. Sfatulet pentru organizatorii de astfel de evenimente pt high-life-ul Sibian: Treaba voastra nu se gata dupa ce ati trimis plicul. Treba voastra se gata cand pachidermul e deja tolanit in fotoliu, in loja. Recte- puneti o zana sexy care sa indrume publicul, daca tot screti locuri inexistente pe bilete. Si uite asa, am aflat ca Filarmonica noastra are 17 loje si 2 loje oficiale.

Mai delicioasa decat receptia de dupa a fost reactia publicului la final. Standing ovation, ok. A fost fain si ne-a placut. In picioare toata sala. Clap-clap. Bis. Polca Pizzicato. In picioare toata sala Clap-clap. Really. Pt. Polca Pizzicato. De parca ar fi fost nu stiu ce piesa de mare virtuozitate. Urmeaza Radetzky Marsch. In picioare toata sala. Clap-clap. Dance monkey, dance!
Am avut viziunea unei cete de manelisti care se inchina la Hugo Boss.

Pe de alta parte am observat absenta abonatilor, care vin in fiece joi. Poate ca au considerat ca nu merita, si apreciez discernamantul lor. Concertul a fost frumos, antren si buna dispozitie. Dar sa dai un car de bani pentru un nume, e prea mult. Repet-ce au facut aia, puteau face si altii.

Per total, am avut parte de un public über-entuziast, care mi-a lasat impresia ca nu stie ce face. A plecat cu ideea ca o sa vada o capodopera si actioneaza in consecinta fara sa mai judece mult. Really people, e doar Strauss...


PS -A fost bine ca piesele au fost bine delimitate de dirijor care mai baga cate o gluma. Altfel ne mai trezeam ca in alte cazuri de concerte pentru protipendada cu Nea Caisa care aplauda intre partile unui concert...

Intalnirea bloggarilor sibieni aka Secret Santa

Si a fost Secret Santa. M-am perpelit 2 saptamani sa caut cadou funny pentru Cristi, insa din Twitterul lui nu reiesea mare lucru. Ma bucur insa ca i-a placut broasca mea anti-stress, care la un moment dat era sa zboare prin Atrium direct in bolul de pe pian.

Eu am primit de la Adi (oare de ce eram precisa ca mi-a nimerit biletelul?) un minunat cadou. Mare, in hartie roz, cu funda...Super....Un cofraj cu 20 de oua. HIHIHII....Am convenit ca vor deveni paparada vineri, la Petrecerea Comunista.

Petrecerea s-a mutat in Hernania unde am ras cu totii niste pita cu untura si cu ceapa si alte bunataturi. Recomand restaurantul cu caldura. E dragut, curat, chelneri amabili.
Punct negru primeste Atrium, respectiv fetele de acolo, care fac rezvervari cu ghiotura, si apoi se prind ca nu au loc destul pentru toti. Thanks, am apreciat cu lacrimi in ochi ca la 20 30 a trebuit sa plecam. Anyway, preturile-s exagerate. Long Live Hermania!