Realismul socialist nu moare, el se transformă...

Tocmai ce am terminat de citit pe net o mare creaţie poetică a lui Dan Puric. Observ cu neţărmurită fascinaţie că realismul socialist nu s-a stins odată cu '66.

Haideţi să analizam în spiritul mareţului deceniu, asa, de distracţia de duminică seara:
-Avem instigarea la lupta şi ura de clasă, în termeni neechivoci, blestemul. Tonul este mobilizator, imnic.
-Ideea că  bunastarea poporului, progresul societatii este franat si sabotat de niste elemente straine, imperialiste, de politruci şi "fosti".
-Lupta impotriva popilor si a religiei ca eres popular si credinta eronata, mistică. Ok, stiu ca el e mega-ultra ortodox hardcore, însa aici, totusi, critica biserica.
-Limbajul sablonard, lozincard, naiv, stilul virulent.

Bonus de la mine: forma puerilă cu rimă împerechiată ab, ab. Tonul mesianic ca o tinichea de coada mâţii. Goga redivivus.
Utilizarea jargonului "tunuri", "ghertoi" strica tonul liric al poeziei.
Apreciem imaginea exploatatorilor personificati in viermi si jivine cu ghiare, a la Dan Desliu.

BLESTEM DE OM SARAC
de Dan Puric

Din balegi şi din cuib de cuci,
Răsar ca viermii, politruci
Şi din haznalele de bani
Costume negre cu șnapani,
Viteji ca musca la arat!
Si ne-ati mințit şi ne-ati furat
Si-ati pus pe noi si jug de boi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Murdari in suflet si in gand,
Cu ghearele averi strângând,
Din flote, fabrici şi uzine,
Voi ati lăsat numai ruine!
V-ati gudurat pe langa clerici
Cu mânastiri si cu biserici
Si vile v-ati facut, de soi …
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Voi v-ati trădat şi între frati,
Ca voi, şi viermii-s mai curați.
Aţi dărâmat școli şi spitale
Ca să va fie voua moale
Si v-ati brodit şi parlamente
Din licheluțe repetente.
Si ne-mproșcați doar cu noroi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Aţi omorât orice dreptate
Aţi jecmănit tot ce se poate,
GUVERNUL vostru cu miniștri
E-o adunătură de sinistri,
Batjocura şi umilința
Au mai ramas la voi Credința?
Ghiolbani de jafuri si gherțoi,

Blestem, blestem, blestem pe voi!
Aţi sărăcit o Tara-ntreagă,
Nici dracul să nu o mai dreaga
Si din privatizări cu “tunuri”
Ati tot lăsat lumea pe drumuri!
Dar cum să faceți voi vreun drum
Cand urma voastra e doar scrum?
La tâlharii vă strângeți roi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Blestemul greu să vă lovească,
Doar bube rele să vă crească,
Ochii să îi aveți ca napul
Şi să vă roada viermii capul!
Să putreziți toţi prin palate
Şi spulberaţi să fiţi din toate
Şi să aveți doar oase moi!
 Blestem, blestem, blestem pe voi!


Îmi permit sa ii sugerez Marelui Om să se rezume la studente din anul I Teatru si sa renunte la poezie. Sau să ia masina timpului înspre 1948-1966, însa va fi greu pe acolo. Ştiti, Beniuc, Jebeleanu, Banuş...