marți, 23 decembrie 2008

Am cu ce, mă, am cu ce!

De Revelion ne vom bucura auzul cu formaţii cam trecute de epoca lor de glorie (No Mercy anyone ? Goombay Dance Band?-repede, daţi un google). OK. Să fie şi pentru varsta a 2 si ½ ceva. Însa, un om de bine s-a trezit să doneze 5000 de euro Casei de Cultură ca să îşi vadă şi el idolii/idola pe scenă. Andreea Banică fiind deja vănduta, n-a mai rămas decat Ackent.
Nelămuririle mele sunt urmatoarele:

1. Cine dă ditamai carul cu bani ca sa aiba petrecere privată in centru? Păi cine aruncă aşa cu banu' va vrea să se ştie ca el e, nu, ca altfel ce chichirez ar mai avea treaba? Să fie vreun neam-prost de manelist? Nu cred. Să fie omniprezentul si atoate-făcatorul de bine Eugen Barbuuuu? Posibil. On second thought, campania s-a terminat de mult. Nu, nu e el. Sau poate dinspre Atlassib să ne cante muzica?

2. Să fi ales formaţia după chipul şi asemănarea lui, sau pe criterii de popularitate printre puşti?

3. DE CEEEEEE? Ok, nu mă forteaza nimeni să merg in 28 dupa orele 18 in Piaţa Mare să văd nişte nimuruci ţopăind pe scenă. Însă e un fel de sfidare a tuturor. „Este că dacă am bani pot să vă cumpăr pe toţi cu Craciun cu tot?” Ne face anonimul sau nu să îi ascultăm febleţea la maxim? E mai rău decăt manelarul cu merţan care forjează boxele la maxim ca să se impună ca şef de turmă. Pe de altă parte, bine ca nu e Vali Vijelie sau Prinţesa de Aur.

miercuri, 17 decembrie 2008

Cadouri de Craciun...

Ce ma faceam eu fara internet?
Tocmai am aflat ieri verstea proastă... Ideea cu pulovarul de Craciun a cazut in apa. Na. Uite asa m-a traznit din cer ca fulgerul lui Zeus cu asta. Pai atunci ce ii pot face cadou unui baiat care are de toate?
Sa dam repede un search pe net. Nu, nu dupa chestii de duzina gen after shave, mp3-player sau CD-uri. Ceva de suflet sau macar haios. Sa fie eventual si folosibil. Greu.

Aflandu-se in plina criza, gospodinele americance (sunt inscrisă intr-un grup de discutii yahoo) incep sa isi aduca aminte despre cum era viata cand trebuia sa te descurci cu ce ai, cand nu trageai cate o fuga la Mall pentru orice cap de ata si distractia nu costa inca nimic. Si uite ce sugestii de cadouri am gasit. Unele chiar stupide de tot. Uite de ce :

1. O masa la restaurant. OK. Da-i bestiei de mancare si te va iubi pentru asta mai mult. Sfat destul de intelept. Dar parca de Craciun nu merge.

2. Tot felul de borcanele vopsite si decorate in care pui prajiturele facute in casa. Duh ! Cine vrea un borcan vopsit ?

3. Ta-da !O seara romantica, o baie cu spuma, lumanarele si un masaj. Trist daca e nevoie de Craciun ca sa ai parte de asa ceva.

4. Lenjerie. O cumpar eu pentru mine, pentru placerea LUI vizuala. Cool. Si trist, pentru ca intra in categoria de la punctul 3.

5. Americanii –s indragostiti de cupoane valorice. Un biletel pe care scrii o promisiune de genul « Iti gatesc o data prajitura preferata », « Masaj », « Spal vasele in locul tau ». Prea virtual ca sa ma bucur. Nu imi fa cadou o promisiune pe care stii ca nu ai s-o poti tine. Nu imi da o poza cu perechea de cizme pe care am s-o primesc atunci cand sa ai bani. Mai bine taci pana atunci si ia mi-le direct.

6. « Babysiting cupons » adica iti promit ca o sa am grija de bebele tau cand ai nevoie. Cool. Tipic pentru o societate unde totul e de vanzare. Chiar si faptele bune si ajutorul intre prieteni. N-as fi facut-o oricum daca aveai nevoie ? Si daca nu am sa am timp, ai sa vii cu cuponul la mine si ai sa mi scoti ochii cu el ? Degeaba imi promiti ca o sa speli masina. Trebuie sa o faci oricum.

7.Incununarea tampeniei. Tu cu o fundita sub pom. Adica sex. TRAGIC.

Toate sunt idei dragute, asa pe langa. Dar intr-o relatie functionala nu e nevoie de ocazii speciale ca sa ii gatesti ceva, sa faci sex sau sa ii masezi talpile. Ca sa iti ajuti prietenii nu e nevoie de cecuri in alb.

Totusi, o sa trec pe la Dumbrava sa vad, poate totusi dau de ceva. Da stiu, ceva cumparat, previzibil si lipsit de suflet. Sau poate ca nu.

luni, 8 decembrie 2008

Catei si recycling





Se pare ca Gigel a reusit din nou sa isi ridice in cap vedetele si vedetutele blogosferei sibiene. Postul incriminatoriu se afla aici. Reactiile sunt multiple. De exemplu Brylu. Sau aici. Problema sunt haitele de maidanezi din Sibiu, care de la zi la zi devin tot mai multe si mai agresive. Pe de o parte, il inteleg pe Gigel. Pe de alta parte intervine sufletelul meu de Miss Sunshine care ar aduna toti catelusii si pisicutele fara stapan, ar spala acele ghemotoace de natafletie radioasa, le-ar pune fundite si le-ar invita la ceai cu papusile. What a wonderful world!

Cred iubitorii de animalute spreiate si prezentate in Targul de Craciun pe post de cadou gratis si disponibil ca multi vor pastra un catel luat la impuls, la scancetele copilului sau doar asa pentru ca e cute, si dupa magia Craciunului? Cand cutulache se imbolnaveste si trebuie cumparate medicamente? Cine sta cu el? Mancarea costa si ea.... Intrebari care nu sunt importante acum. Articolul e deja la tipografie...

Dar cred ca problema de fond nu sunt cateii. Problema e sub nasul nostru, dar suntem prea orbi sa o vedem. Pentru ca niste catelusi dau mai mult rating decat saracia. O fundita si o blanita spalata aduc mai multa simpatie.

Problema se cheama... frecatul mentei incercand sa salvam planeta. Cate ONG-uri, Freecycle-uri... si altele. Mai bine sa le spunem pe nume. Club de joi seara.

Second complaint: vine initiativa spre public “Ajutati-ne”. Tu, cu spirit cetatenesc, esti gata la datorie. Ca sa iti dai seama ca “...sa vezi... trimite-ne intai un CV... hai pe la noi sa te ignoram toata seara...de fapt avem nevoie doar de oameni cu influenta si nume public...tu ca muritor de rand nu ai cum sa ne ajuti”. Nu sunt nici jurnalista si nici nu are tata firma. De ce m-ar baga in seama?

Orice om cinstit stie ca cel mai urat e sa intinzi o mana de ajutor si sa ti se refuze. De niste personaje autosuficiente. Bad organisation skills. Intr-o echipa trebuie dat fiecaruia cate o sarcina. Daca unul se simte ignorat l-ai pierdut. In cazul acesta, ma declar oaia pierduta. Misterul ramane intre zidurile unei cafenele istorico-culturale.

Se pare ca impartasesc lehamitea lui Gigel.
Incercam sa aruncam praf in ochii cui?

joi, 4 decembrie 2008

Japan meets Rock

Doua dintre lucrurile mele preferate.



Cine nu recunoaste rifful de intro?

luni, 1 decembrie 2008

Napoli...on reviens toujours..



Napoli e locul unde trebuie musai sa mai ajung odata.
Oameni buni, tot ce ati auzit despre el, toate filmele cu gospodine zdupese care isi striga marfa prin piete, batranele zbarcite care se uita suspicios prin perdea pe geam, lenjeria atarnata pestre strada in vant, copii galagiosi si certareti...toate sunt adevarate. Orasul e murdar, dezorganizat, torid si hectic. Ca la noi in Romania. Dar l-am iubit din momentul in care la magazinasul de la cotul strazii, in timp ce vanzatoarea, o doamna intre 2 varste imi trecea marfa prin scanner, a inceput sa cante cu voce tare ceva despre “ la bella Anna”. Afara e soare, clienti sunt, de ce nu ar canta?
Poti spune ca ai fost la Napoli daca nu ai vizitat macar odata insula Capri? Atunci nu am fost la Napoli. Nu am avut timp sa imi port pasii prin vila San Michele a lui Axel Munthe din Anacapri si nici sa dau ochii cu fantoma lui “cattivo Timberio”. Inca un vis pe lista.


Trebuie sa mai ajung odata acolo.
Spun asta cu oarecare speranta in glas dar si cu indoiala. Napoli e tare departe si cu masina e greu de ajuns, daca nu ai ceva rude sau prieteni la care sa mai faci o pauza. Dar ce naiba, merit, am sa pun bani deoparte pentru excursie. Sau am sa ajung, ca mai intotdeauna, la Viena. Nu stiu ce are orasul acela, dar ma face sa traiesc. Pe langa faptul ce e cel mai frumos oras din lume (urmat fireste de Napoli si de Sibiu), ca am prieteni buni acolo (ce mai, o a doua familie), ca e mama “Art Nouveau”, ca la orice pas dai de un monument, ca nu mai stii intre ce muzee sa alegi...Imi place atmosfera. Vienezii iubesc mancarea si moartea. Au o relatie aproape intima cu ea. Mancare mai buna ca in Imperiu nu ai sa gesesti- orice vienez respectabil are in familie cel putin o bunica din Boemia, care a adus cu ea cele mai deosebite bunatati. Dupa ce te-ai ghiftuit cu Schnitzel si Sachertorte, e indicat sa revii pe pamant facand o mica vizita la Zentralfriedhof, sau daca esti mai emo, la St. Marxer Friedhof, probabil unicul cimitir in stil Biedemeier din Europa.

Saint Michel...(oare ce am eu cu Sfantul Mihai?). O alta destinatie pe lista mea. Despre Mount Saint Michel din Normandia am aflat dintr-o melodie a lui Mike Oldfield cu acelasi titlu. Curioasa cum sunt, am cautat si am aflat...asta.



Imi taie respiratia si numai in poza. Pe viu, cred ca va fi una din experientele acelea de fericire totala (pe care am mai avut-o odata in Salzburg, la Residenzbrunnen).

Diseara.. vernisaj, tataie!

Dupa experienta si turul de forta de vineri seara in cautarea culturii sibiene, sper ca macar diseara sa pot sa "pipai si sa urlu este". Artistul plastic sibian sau e pe cale de disparitie, sau nu a invatat inca sa pupe corect si legal partea dorsala a marelui mecena de cafenele.

Prietenul nostru bun, Adi, isi verniseaza diseara la ora 19 in cafeneaua Atrium din Piata Mica expozitia de fotografii. Am inteles insa ca nu va fi expusa si fotografia cu trenurile, fotografie care i-a furat inima lui Gigel. Pentru satisfacerea curiozitatii, asta este.. Mi-ar place sa o am pe perete...

duminică, 30 noiembrie 2008

Am fost la vot sau prinicpiul Naked Man


Am fost si eu la vot. Nu din spirit cetatenesc, ci pentru ca asa a vrut bunica mea. Ea a vrut neaparat la vot, iar eu am insotit-o. Si, la naiba, daca tot am fost pana acolo, am dat si cu stampila. Ne putem mandri, am fost primele de pe strada mea. Dupa iesirea dein cabina, am spus tare sa auda toti supraveghetorii si monitorii "Acum imi cumperi ciocolata aia?". Mda. A fost funny.
Un alt motiv pentru care mi-am miscat fundul din casa a fost targul de textile de la Sindicate. De unde mi-am luat un palton misto. Merit si eu.
Majoritatea oamenilor cu care am vorbit au votat la plezneala. Buna-mea a votat cu Turcana. De ce? Am intrebat oripilata. Pai, era chiar sub nasul meu.

De ceva timp urmaresc un serial care face rating mare prin State "How I Met Your Mother". E o gasca de 3 baieti si 2 fete, un fel de Friends mai vesel.Unul dintre ei mare fustangiu a descoperit prinicipiul Naked Man-adica Omul Dezbracat. Dupa o intalnire ratata, pretindea ca vrea la baie ca sa intre in apartamentul tipei cu care altfel, nu ar fi avut nicio sansa sa puncteze. In timp ce ea era prin bucatarie, el se lepada de haine si ramanea gol-golut.
Reactia fetei era mereu "Haha...dar daca tot esti gol, hai sa o facem".


Asa si cu multele afise. Turcana. Daca tot e sub nasul meu, hai sa o facem.

luni, 24 noiembrie 2008

marți, 18 noiembrie 2008

Ce am citit weekendul acesta



Do Comets Dream? (Cometele viseaza?)

Autor S. P. Somtow
Roman SF dragutel, scris de un laureat al catorva premii. Este publicat in seria Star Trek (prima mea dragoste), insa nu prea face parte din canon. E un bun exemplu pentru « Cu un personaj indragit nu se face primavara » . Totusi, cartea te tine cu sufletul la gura si universul creat este foarte credibil.
Subiectul pe scurt e cam asa. Picard trebuie din nou sa ia o decizie cruciala- cum poate sa salveze planeta Thanet, cu o civilizatie bogata si complexa de propria lor decizie ? Cum sa evite distrugerea ei fara sa spulbere credinta milenara a planetei ? Locuitorii planetei Thanet cred ca lumea se sfarseste dupa fiecare ciclul de 5 mii de ani lasand loc unui nou ciclu. Acum se afla in ultimele zile, iar Thanastru, sau Aducatorul Mortii se apropie. Pentru Picard el este doar o cometa pierduta prin spatiu, insa Deanna Troi are o viziune...

In fine. Bine inteles, cartea se termina cu happy-end, Simon Tarses (un nou personaj romulan) ia fata si banii. Cam sec, daca nu iti plac rezolvarile deus ex machina. Cartea incepe in forta, continua asa si asa...devine plictisitoare pe la mijloc si se incheie in tonuri optimiste, idilice si putin prea -prea. Pentru un cititor avid de SF povestea e cam subtire, dar pentru o dupa amiaza de duminica, merge la fix. Are ceva actiune si un univers colorat si pitoresc. Am stat sambata noaptea pana la 3 sa o termin.

Acum am inceput « Imzadi Forever » de Peter David.



Alta viata. Alt stil, mult mai elaborat, personajele parpar ca au viata in ele si nu vorbesc in clisee. Promite mult si de abea astept sa citesc mai departe.
Imzadi este cuvantul betazoid pentru « cel dintai » un fel de « iubi » de al lor, cu conotatia de « ceva ce nu poate fi distrus niciodata ». Da, Trekkies si-au dat seama, este vorba despre Deanna Troi si Riker.

sâmbătă, 15 noiembrie 2008

Bond. James Bond

Sunt in febra james Bond. Weekendul trecut am vazut "A View to a Kill", maine am programat "Octopussy". Si incerc tare mult sa nu stric magia cu noul "Quantum of Solace" care am inteles ca e cam slab. Daca e ca si melodia -tema, pot spune ca Omuletii din south park, ca Bond, James Bond a fost violat si noi toti am fost martori tacuti. (Ok, ei ii deplangeaui soarta lui Indiana Jones...).
Iaca opera de arta. Mie mi-a lasat un iz de Bielorusia la Eurovision




Incepe bine, dar asteptati...

Unde s A-Ha cand ai nevoie de ei?



Sau the best of the best, Duran Duran?

Humanitas? Repet cu uimire, HUMANITAS?

Hm. Se pare ca mitul editurii Humanitas ca editura serioasa, cu autori de prestigiu, cu imagine respectabila se spulbera.

La rubrica "Colaborari" de pe situl lor uite ce rusinica gasim.

"Ca sa traduceti carti pentru Humanitas, nu trebuie sa aveti certificat de traducator si nici sa fi absolvit o facultate de limbi straine. Trebuie doar sa faceti o traducere-test de cca 20 de pagini, care sa fie examinata si, desigur, acceptata de un redactor al editurii.
Am avea nevoie de pagini intregi ca sa explicam ce inseamna o buna traducere....
"bla-bla...
()

Deci insusi editura nu se mai ia in serios. Trebuie doar sa stii limba. Trebuie "doar" testul acela de 20 de pagini... o nimica toata... Bataie de joc.
Tai Humanitas de pe lista institutiilor cu prestigiu si cu oarecare respect fata de intelectuali. Pfui!

miercuri, 5 noiembrie 2008

Oameni fara creier



Nimic impotriva noului Mesia. O fi intr-adevăr the Beez-neez. Dar americanii îl vad ca pe cel care îi va scoate din marea mizerie în care sunt. Şi nu cred că e o aşteptare realistă din partea lor. N-o să iasă bine...Sau poate că jocurile erau deja jucate si problema era una falsă, tocmai pentru ca Obama sa o rezolve. Dar ce ştiu eu...Acum va trebui să îmi bat capul cu cine votez în Sibiu. Pe cine mai îmbogăţesc anul ăsta?

O ieşit Obama




Am gasit un link super care explică mai bine sentimentul meu faţă de rezultatul alegerilor şi cum de s-a ajuns acolo. Totodată, mă lasa fără cuvinte. Americanii ăştia sunt manipulabili la greu, naivi şi nu îşi folosesc capul deloc.

See it for yourselves!

http://www.barackobamaantichrist.blogspot.com/

joi, 16 octombrie 2008

UNTAR - agonie si extaz

Am jubilat de feircire cand am aflat de fondarea in 2008 a UNTAR-Uniunea Naţională a Traducătorilor Autorizati din Romania. http://www.untar.ro/ Ba chiar şi vroiam să mă înscriu. După participarea –sau pierderea ?- unei sambete întregi la o întalnire ATTR (multe bla blauri, şi încercarea de a ne baga pe gat TRADOS-ul, o sculă extrem de scumpă şi pe bune, inutilă dacă nu eşti un holding de 100 traducatori tehnici), am crezut că în sfarşit, ne va reprezenta cineva interesele. Haleluia! M-am înscris urgent în grupul lor de pe Google si urmaresc cu înfrigurare toate postarile. Bad, idea, very very bad idea. Grupul în sine ridică probleme administrative şi legale bune. Eroarea e că am crezut că poate face ceva. Dacă eşti traducator, te poftesc să intri pe site. Dacă nu, tot te poftesc să te distrezi un pic.
Problema e ca acest UNTAR pare un SRL condus de un mic şef cu probleme de personalitate (păi da, candidează la Parlament, de ce nu mă mir). E pornit să ne ilumineze, poartă o ură-nempăcata birourilor de traduceri şi intermediarilor, e atoate-stiutor şi în virtutea acestui fapt, jigneste în neştire. Chiar şi pe colegi mai în varstă şi cu ceva mai multă experienţă.
Să fiu mai clară. Sunt solidară cu problemele grupului, pentru că sunt şi ale mele. Contribuţiile majorităţii membrilor sunt folositoare si la obiect. Doar că un asemenea „Şef” de trib, cu crize de personalitate tot mai dese îşi pierde credibilitatea masiv. Dacă el îşi permite să ceară-oare şi primeşte- preţurile acelea mari, e treaba lui. Nu văd de ce poarta acea cruciadă împotriva intermediarilor. Gandeste fix pentru binele lui, restul traducătorilor pe care cică îi păstoreşte, n-are decăt sa mearga la naiba. Plus mesajele făra subiect. Citez
„traducatorul primeste banii direct de la client!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! si nu munceste biroul de traducere in locul traducatorului!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! »
şi asta se repetă de vreo 5 ori. Pe langă alte topicuri- fara răspuns bineînţeles printre care « Traducătorii au o minte sclipitoare » şi atăt, (mulţumesc, ştiam deja), atacă persoane, jigneşte scrie exclusiv cu CAPS-Lock şi dă din picioare. Iată, de exemplu, nu i-a placut traducerea unei colege. Reacţia e mai mult decăt dură, e neprofesională şi îl decalifică de la statutul de om-de-bagat în seamă :
« capul inclestat al traducatorului care nu stie limba romana
uuunde scrie pumni inclestati???? dragi traducatori??? :))))
mai ales avem explicatie lui Radu Iliescu mai sus!!! ( nu toata lumea faca traduceri literare) analfabetism in secolul XX “ .

Seful cela face frecvent greşeli de gramatica şi de ortografie. Dar hei, e doar un forum şi el e doar preşesintele UNTAR. Halal.
Ăsta nu mai e şef, e dictator in cutia de nisip pe care şi-a făcut-o. Voi continua să urmăresc formul, să-mi respect ceilalţi colegi care merită, însă recomand mai degrabă grupul "Forumul traducătorilor şi interpreţilor de limba germană"http://de.groups.yahoo.com/group/rumaenisch/ de pe Yahoo. Întrebări şi raspunsuri concrete. Mult mai constructiv.

vineri, 3 octombrie 2008

Tare greu îi să fii cucoană!

Vă împartasesc si vouă unele sfaturi din "Cum sa fii o Lady-mic tratat de eleganţă" de Candace Simpson-Giles, luata anul trecut de la târgul de carte "Gaudeamus". Există si complementara - Cum sa fii un gentleman, dar ştiu sa il recunosc oricum.

"O lady îngăduie întotdeauna altor persoane sa-si încheie gândurile sau frazele"

" O lady nu bârfeşte"

"O lady nu se lauda"

"O adevărata lady nu presupune niciodată ca nota de plata va fi achitata de altcineva"

"O lady învaţă ce postura o avantajează când este pozata"

"O Lady nu evidenţiază imperfecţiunile şotului fata de alte persoane"
ca
" O lady nu discuta cu alte persoane despre modul in care s-a despărţit de un bărbat"

"O lady nu corectează greşelile gramaticale comise de alta persoana"

" O lady ştie ca un compliment se accepta printr-un "Mulţumesc"

"La restaurant, o lady trebuie sa comande doar ceea ce ii place sa mănânce. Ea nu va comanda o cine pe baza de salata, daca doreşte paste. In acelaşi timp, o lady nu comanda cel mai scump fel de mâncare din meniu"

Daca nu spune ceva plăcut despre o persoana, este preferabil ca o lady sa păstreze tăcere totala. Se cuvine ca ea sa permită celorlalţi sa isi formeze propriile opinii despre o persoana anume.

O lady nu întreabă niciodată perechile necăsătorite când se vor casatori. Tot astfel, ea nu trebui sa întrebe perechile căsătorite când sau daca plănuiesc sa aibă copii.

Îndragostită de un Masai -boah!

Dacă dati de cartea asta pe undeva, scrisă de Susanne Hoffman, nu dati bani pe ea, desi a fost, cică, bestseller mondial. Sau ba da, dati aia 300.000 lei vechi (cu care se poate de altfel, umple frigiderul pentru 1 saptamana) si minunati-va apoi de prostia umana. Pardon, feminina. Dar atunci cand are loc "in numele iubirii", e scuzabila, adorabila, de vis. Sa ii ridicam osanale iubirii, dar mai incolo, de la capitolul 4 in sus.


Din cartea asta plina de intelepciune, stereotipii, greseli de traducere si ici-colo, mici anecdote antropologice, aflam urmatoarele. Ea, Corinne, elvetianca si proprietareasa unei mici afaceri prospere cu haine, pleaca in vacanta cu iubitul in Kenya. Unde da de un razboinic Masai-da, de ala negru-negru, cu parul vopsit rosul, semidezbracat (si cred ca aici e cheia), murdar si puturos. Dupa o saptamana de intrevederi si balbaieli cu el se intoarce in Elvetia unde vinde tot, si plecata DEFINITIV in Kenia sa isi cautze razboinicul . Ma rog, urmeaza aventuri cum il cauta prin savana, cum nu mai au benzina si alte plicitiseli.



Cireasa de pe tort o constituie insa traiul din trib. Trebuie sa fie superb sa stai intr-o coliba de balegar de 3 x 3 m , impreuna cu mama soacra. Si sa mananci resturile de la masa barbatilor. Si sa nu ai voie sa iti atingi sotul. Si sa fi mereu amenintata cu poligamia- Lketinga vrea nevasta! Ok, atunci poate sexul era bun!- si acum facem referire la alt stereotip mult iubit, acela dinstre rasa si dimensiuni. Hm. eroare. Aia NU se intampla in carte, decat cand concep o fetita. In rest, Corinne isi petrece dulcele timp spaland vase cu apa rece si cu unghiile, carand apa de la izvorul de la n km departare, facand foame, trezindu-se acoperita de muste si suferind de diverse boli tropicale. Si sa mai si concepi un copil acolo de buna voie. Plus problema limbii pe care nu o vorbea.


Cartea e o bijuterie. De tampenie, de manual ASA NU. De FEMEIE PROASTA. Dragostea e oarba, intr-adevar, dar nici chiar asa. Oare ce primea de la Mbutu ala nu putea gasi la un barbat civilzat? (mai ales ca nu primea nimic). Raspunsul e simplu. Ba da, si ar fi gasit zeci, insa avea ceva la cap. NU credea ca merita mai mult.

Poezia serii

DEPARTE DE EROS SI PSYCHE


Visam la o iubire perfectă…
Cât de pură este iubirea,
Atât de pură încât mă simt impudic
Încercând să vorbesc despre ea.
Dar ce să fac?
La fel ca şi alţii,
Cu mult înaintea mea,
Nu pot renunţa la obscenitatea
De a vorbi despre pudica iubire.

Iubirea adevărată trebuie să fie oarbă.

Iubirea adevărată durează practic o săptămână.
Săptămâna oarbă.

Erotismul distruge iubirea.
Erotismul este lascivul şi atât.
Erotismul este la vedere.
Erotismul este o autoexcitare faţă de un obiect.
Iubita devine un obiect.
Iubirea adevărată trebuie să fie oarbă.

Prietenia distruge iubirea.
Prietenia este o concentrare platonică şi atât.
Prietenia dintre un bărbat şi o femeie
Este un stadiu către erotism.
Prietenia este o autoexcitare la nivel de cortex.
Prietena devine un alter ego imperfect.
Iubirea adevărată trebuie să fie oarbă.

Priveşte la Eros şi Psiche.
Lumina a adus cu sine curiozitatea,
Curiozitatea a adus cu sine sfârşitul iubirii.
De ce?
Pentru că
Iubirea adevărată trebuie să fie oarbă.

Iubirea este o efemeridă,
Rar, o săptămână,
Mai rar, un an…
Improbabil, o viaţă de om.

Recesiune ?

Nu intru în detalii si nici nu comentez optimismul oficialilor romani care, în mijlocul Apocalipsei financiare ne asigură că Romania va rămane teafără şi neatinsă. Nici prostia crasă a consumatorului care în loc să mai strangă cureaua, cumpară în neştire. Măcar dacă ar fi vorba de Înavuţitu ' & Family care îşi permit mici extravaganţe, nu, chiar gospodina din blocul de vizavi care traieşte din alocaţia copilului. Nea Ghiţă care işi "trage" maşină second-hand din Germania şi apoi se plănge de viaţa grea. Mergeţi in weekend la "Real" şi uitaţi-vă, aşa, intr-o doară, in cărucioarele pline ale mioriticului. Plin de trufandale, haine inutile şi alte prostioare strălucitoare. Romanul e fudul.
Ideea de fond e: suntem in prag de recesiune, dacă nu am început deja. Nu prezint date şi statistici. O simţim cu toţii in aer şi în buzunare.
Asa că ma voi conforma şi...am să străng cureaua. Nu o să devin zgarcă şi nici nu o să stau in frig şi întuneric. Dar sunt absolut sigură că exista viaţă şi după mall, cinematografe, terase şi cafenele overpriced. Ce mai, o să mă fac gospodină chibzuită.

miercuri, 1 octombrie 2008

Insula Serpilor

Citeam diverse articole din presa romanească în care toţi se felicitau între ei pentru impresia nemaipomenită pe care au lăsat-o la Haga. Se pare că ne facem cu o insulă- sau că o primim înapoi.
Întrebarea mea este- ce o să facem cu ea? Înţeleg că ne-ar scoate din belea cu resursele naturale energetice. Ura. Pe naiba. O să ajungă la afaceristul-mafiot X sau Y care ne va trage pielea de pe noi. Aşa că, insulă-neinsulă, tot acolo suntem.
Just sick and tired.

marți, 30 septembrie 2008

Sa ne traim !

Azi e Ziua Internaţionala a Traducătorilor - sa ne trăim !

"Anul 2008 a fost proclamat Anul Internaţional al Limbilor de câtre UNESCO si
ONU, care fac apel la statele membre sa încurajeze conservarea si protejarea
diversităţii limbilor vorbite de popoarele de pe Terra. Protejarea limbilor
include recunoaşterea cuvintelor utilizate de popoare si, in special, a
terminologiei consacrate de specialiştii in toate domeniile activităţii
umane. "Primul instrument al geniului unui popor este limba sa," arata UNESCO in
proclamaţia sa, citându-l pe Stendhal, bla-bla..."

Aşa începe mesajul pe care l-am primit astăzi pe mail, de la grupul tinerilor traducători.
In sine, lucru fain. Totodată mă invita si la un seminar intitulat "Traducerea, profesiune si afacere". Indeed. Unul dintre lucrurile pe care le as putea invata acolo, ar fi utilizarea programului SDL TRADOS, un progrămel de traducere. Mă întreb: merita oare investiţia-un mizilic de 758 euro?

joi, 25 septembrie 2008

Campania Stop îndoctrinării religioase în şcoli!

Cu asigurarea-n bat

Iuhu-hu...că-i plină ţara de nebuni. Tocmai mă bucuram că am scapat de ei, cand,  hop...mai apare unul. Un nenea cu ifose. Cu pământ sub unghiile murdare, geacă de piele de tractorist de pe vremea Răposatului, dar cu ifose. îmi vâră sub nas o poliţă de asigurări. O vrea tradusă, dar o lasă la tradus numai dacă fac ce vrea el. Si anume: În loc de numele trecut la "Asigurat" să fac bine să pun alt nume. Că e nevasta lui. Ca zice el, scrie la lege ca asigurarea se extinde pentru toti membrii familiei. Ha! Să mă apuc să îi explic de ce nu o fac si că nu pot modifica actele originale? De unde ştiu eu ca madama e nevastă-sa? Poate ca legea există, dar ce treabă am eu cu asta? Of. Explică-i mârlanului ca nu e voie. Numai sa nu mai ia la bătaie.  Ok. Nebunul nr. 1
 Nebunul nr. 2-Mai rău si mai jegos. Îmi lăsase ieri 3 acte. Astăzi, când a venit să le ridice gata legalizate, îmi comunică senin, ca nu îi mai trebuie un act, aşa că, nu-l va plăti.  Pur şi simplu. Apoi incepe sa strige la mine că de ce am scris in certificatul lui medical ca are 54 de ani. Că el are 28.  Încerc sa nu strig şi eu şi ii arat că medicul a completat greşit si că eu am tradus ce a scris medicul. Da de unde! Nu dom-le, el vrea să schimb cu 28. Îi explic de ce nu pot schimba.  Ca argument spune " Pai nu se vede ca sunt tânar". OK, dar cine îmi garanteaza că e actul lui? apoi ia pixul, modifica el pe original, şi mi-l aruncă triumfator sub nas. Îl refuz din nou. Cere să imi vadă şeful. Haha. Ghinion. Eu sunt. OK. Dar nu se dă batut. Ca argument, mă face tâmpită. Aşa verde în faţă. Pai nu sunt eu tâmpita dacă nu imi dau seama că in baza celorlator 2 acte, el nu are decat 28 de ani? Pai eu sunt Sherlok Holmes? Mama Omida? Fac puzzle?

A plecat furios. Ducă-se. Precis găseste vreun traducator sa facă ce vrea el. CEEA CE DUCE LA PROBLEMATICA ETICII.
Care nu prea există. Traducatorii independenţi îşi văd de grijă, ştiu că nu merită riscul.
Traducatorii sibieni, majoritatea colegilor mei, au trecut prin experienţa numită M. No, dragii mei, acolo se duc toţi aştia pe care îi refuzam. Ăla e locul izbavirii. Acolo se fac traduceri fără ştampila traducatorului ci doar cu ştampila firmei (caz in care, notarul legalizeaza semnatura cui?-mister). Acolo te pune seful să modifici originale, că dacă nu te dă afară cum are el chef (făra preaviz, restul de concediu platit, şomaj etc).  Acolo te obligă să lucrezi şi acasă pe gratis, acolo  nu ai niciun cuvânt de spus.  In fine. Pentru nebunii 1 si 2- mergeti acolo.  

Ideea de fond e- ca traducător ai o răspundere mare şi nu îţi poţi permite să faci compromisuri. 
Ştiu că cei care nu lucrează cu acte vor, dar trebuie refuzaţi. Chiar dacă e Şeful.

joi, 18 septembrie 2008

Lamurire

" Traducerea ... o artă şi o ştiinţă deopotrivă, o comunicare de sensuri, de concepte în context, nu doar o simplă înlocuire de cuvinte..."

vineri, 12 septembrie 2008

Dezordine

 Am început drumul acesta acum 7 ani, aşa, din greşală. Nu visam niciodată să trăiesc din asta, darămite să imi mai şi placă. Si iaca, I'm hooked. Însă scopul blogului meu nu este apologia multilingvismului, a comunicării între popoare şi alte etc-uri.
"Piaţa traducerilor şi a traducătorilor " din Sibiu este mare şi încapatoare datorită liceelor cu predare in limba germană şi a facultăţilor de LMA şi Litere. Dar să nu mă plâng, este loc pentru toţi sub soare.

Ba să mă plâng.
Motivul amarului şi nădufului meu- Suntem priviti ca niste scribi amaraţi, care iţi iau banii din buzunar pentru căteva cuvinte, pe care oricum "le traduce computerul"-magicul computer. Precis şi alţi colegi au auzit texte de genul " da' lasaţi computerul sa traducă şi noaptea, nu?" , "...si scanaţi numai pagina , nu?". Bineînţeles, cu toţii avem programe speciale care traduc singure. Clar, luam banii degeaba.
Apoi tocmeala cu preţul. Ca la piata. M-am săturat să îi explic clientului de ce îl costă cat îl costa. Că am ani intregi de studii si de experienţă la bord. Că m-a autorizat Ministerul si ca ştampila mea aia amarata are o valoare. Că răspund penal pentru conţinutul traducerii actelor. Că nu suntem în târg. Că merit acelaşi respect ca şi un medic sau un avocat. Acolo dai cât iţi cere, la mine de ce ar fi altfel? De ce vin la mine cu tupeu si se mojicesc pentru 5 lei în minus ? Ei nu înţeleg ca în baza traducerii mele beneficieza de un serviciu (recunoasterea divorţului, trecerea graniţei de ex.), ca isi recupereaza sume de bani, sau fac altii (acte de firmă, de emigrare in Canada, în ultimul timp), ca nu platesc doar o hârtie, ci un serviciu? Nu. Asta este. Noi n-i educam asa.
Dacă nu accept eu traducerea, precis va găsi un altul care sa i-o facă. Pe bani de nimic. Sau un student care o sa facă varză din text. Oamenii nu înţeleg încă importanţa unei traduceri bune. O firma care se zgîrceşte la 5 lei si merge să îi traduca mapa de prezentare copilul vecinului care a terminat Bruk-ul, nu are decat de pierdut. E vorba de imaginea ei. 
Nu imi spuneti ca un student e ca şi " gata pregatit". Tu te-ai duce sa te opereze un student din anul 4 la medicină? Doar e pe terminate cu studiile...

duminică, 7 septembrie 2008