Se pare ca Gigel a reusit din nou sa isi ridice in cap vedetele si vedetutele blogosferei sibiene. Postul incriminatoriu se afla aici. Reactiile sunt multiple. De exemplu Brylu. Sau aici. Problema sunt haitele de maidanezi din Sibiu, care de la zi la zi devin tot mai multe si mai agresive. Pe de o parte, il inteleg pe Gigel. Pe de alta parte intervine sufletelul meu de Miss Sunshine care ar aduna toti catelusii si pisicutele fara stapan, ar spala acele ghemotoace de natafletie radioasa, le-ar pune fundite si le-ar invita la ceai cu papusile. What a wonderful world!
Cred iubitorii de animalute spreiate si prezentate in Targul de Craciun pe post de cadou gratis si disponibil ca multi vor pastra un catel luat la impuls, la scancetele copilului sau doar asa pentru ca e cute, si dupa magia Craciunului? Cand cutulache se imbolnaveste si trebuie cumparate medicamente? Cine sta cu el? Mancarea costa si ea.... Intrebari care nu sunt importante acum. Articolul e deja la tipografie...
Dar cred ca problema de fond nu sunt cateii. Problema e sub nasul nostru, dar suntem prea orbi sa o vedem. Pentru ca niste catelusi dau mai mult rating decat saracia. O fundita si o blanita spalata aduc mai multa simpatie.
Problema se cheama... frecatul mentei incercand sa salvam planeta. Cate ONG-uri, Freecycle-uri... si altele. Mai bine sa le spunem pe nume. Club de joi seara.
Second complaint: vine initiativa spre public “Ajutati-ne”. Tu, cu spirit cetatenesc, esti gata la datorie. Ca sa iti dai seama ca “...sa vezi... trimite-ne intai un CV... hai pe la noi sa te ignoram toata seara...de fapt avem nevoie doar de oameni cu influenta si nume public...tu ca muritor de rand nu ai cum sa ne ajuti”. Nu sunt nici jurnalista si nici nu are tata firma. De ce m-ar baga in seama?
Orice om cinstit stie ca cel mai urat e sa intinzi o mana de ajutor si sa ti se refuze. De niste personaje autosuficiente. Bad organisation skills. Intr-o echipa trebuie dat fiecaruia cate o sarcina. Daca unul se simte ignorat l-ai pierdut. In cazul acesta, ma declar oaia pierduta. Misterul ramane intre zidurile unei cafenele istorico-culturale.
Se pare ca impartasesc lehamitea lui Gigel.
Incercam sa aruncam praf in ochii cui?
5 comentarii:
sa stii ca uneori se intampla sa primim inapoi cateii care i-am dat spre adoptie. sunt si oameni care renunta la ei cand dau de greu, dar sunt foarte putini. sa zic unul din 20, cam pe acolo. oricum, cateii sunt dati in baza unui formular si sunt apoi verificati de membrii asociatiei. ca sa nu fi muncit degeaba.
comentarii la mine pe blog.
cred ca daca vrei sa ajuti, poti oricand sa recurgi la o multime de metode: implicarea prin intermediul unei organizatii este doar una dintre ele... ce te opreste sa o faci si de una singura?? ai putea poate, ajuta, cu mai mult impact :) pe de alta parte, exista inca organizatii in sibiu care lucreaza cu voluntari, indiferent de pedigree-ul lor. imi pare rau daca tu ai avut o altfel de experienta.
e lipsa de organizare ceea ce ti s-a intamplat...cred...sper!!! Am scris si eu pe tema asta azi in Mazemania
interesant blog felicitari pentru articol
Trimiteți un comentariu