Si uite ca a ajuns Faustul lui Purcarete si la Edinburgh. Nu pot decat sa ma bucur de succesul piesei, pentru ca se reflecta asupra tarii mele si a orasului meu. Felicitari tuturor.
Insa, sa nu atingem culmi orgasmice. "The Telegraph" se pare ca a vazut ce altii nu au indraznit sa vada, sau nu au avut curajul sa il spuna. Articolul e aici. Iar la concluzia lor au ajuns si toti cei care intr-adevar au citit Faust, l-au studiat, iubit si partial, inteles. Faust e o capodopera in fata careia cazi in genunchi, spiritual, si isi dai seama ca nu vei sti niciodata nimic, ca si Faust. Ori Purcarete a regizat un Faust in fata caruia cazi in fund pe scaun si iti spui "Ce nebun! Ce de efort! Ce degeaba!"
Nevertheless though this Faust often works as decadent spectacle, it seems a shabby way to treat one of the great masterpieces of world drama.
Circ de cea mai buna calitate (NU o spun in sens peiorativ), spectaculos, hipnotizant si intoxicant, insa Goethe nu si-ar fi pierdut timpul cu asta. Oameni buni, e vorba despre framantarile umane, indoiala si disperare, limitele cunoasterii si alte probleme mai mult sau mai putin filosofice. Ori, aici jumate de piesa e doar Noaptea Valpurgiei care, cu respect pt P., aduc aminte ca e un Intermezzo.
Unde e salvarea Margaretei? A sufletlui lui Faust? Fara unele elemente, e doar o poveste de Hollywood cu mult sange si o intriga misto.
P.S. Daca mergeti la "Metamorfozele" lui P. nu frisonati de anticipatie. O sa gasiti multe din aceelasi efecte speciale si costume, dar dupa cum spunea un destept "Si cand plantam o varza imitam pe cineva".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu