Dansul intunericului si transa devenirii

          Printre voluntarii japonezi de la FITS am avut si o dansatoare tare draguta si simpatica, Kae Ishimoto. La workshop-ul japonez din ASTRA, ea a dansat. Stii, de multe ori te uiti la ceva si nu stii la ce te uiti. Si uite asa, am aflat de existenta dansului contemporan butoh, destul de popular prin Europa. Am intrebat-o despre ce e vorba, caci imi parea tare abstract si improvizat. Nu prea a stiut sa imi raspunda... si uite de ce.


         Originile dansului butoh se regasesc in perioda de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial in Japonia, este o forma de dans contemporana de avangarda, si nu are prea multe in comun nici cu dansul traditional Japonez si nici cu dansul modern occidental, desi imprumuta elemente din ambele. 

      Exista atatea stiluri de butoh cat exista dansatori. De multe ori ei sunt vopsiti in alb, sunt aproape dezbracati sau acoperiti cu un sort, rasi in cap sau cu plete salbatice. Pot evolua in grup sau solo. Pot dansa pe muzica tare, doar pe zgomote sau in tacere. Miscarile lor sunt incetinite, subtile.
Cel mai neconventional element la dansului butoh este miscarea si pregatirea dansatorului. Dansul isi trage puterea din ceea ce are dansatorul de spus, ceea ce aduce el din punct de vedere fizic si mental. Este o directionare a energiei catre spectatori. Exista mai multe feluri de a te pregati. Unele metode se concentreaza pe o disciplina fizica si o coordonare puternica, ce duce la catharsisul artistului. Se spune ca cei mai buni dansatori sunt cei fara scoala anterioara in dansul clasic. Butoh e un dans ca nici un alt dans, este expresia unica si directa a dansatorului, nealterata de limbaj si traditii. Miscarile pot fi diafane si surealiste dar si grotesti si hidoase. Unii considera butoh o forma de teatru. Altii condiera ca esenta butoh este ca omul inceteaza sa fie om si devine altceva, dansul devenind o transa a transformarii. Butoh incearca si o schimbare a perceptiei estetice. Butoh nu glorifica precum baletul occidental, corpul armonios, muschii perfecti si formele proportionale si simetrice. Dansatorul butoh devine o caricatura a imperfectiunii fizice. Artistul, transformadu-se in altceva--animale, plante, spirite sau alte fiinte de la marginea societatii-criminali, prostituate, bolnavi isi foloseste corpul pentru a-l cobori de pe piedestal. 

       Temele abordate in butoh sunt ambivalenta intunericului si luminii, nasterea si moartea, inceputul si sfarsitul. Sunt riturile misteriilor, chinul, cosmarul, si apoi trezirea, izbavirea, primavara, mirarea aspura existentei. Nu e corect sa spunem ca butoh s-a nascut in experienta Japoniei dupa Hiroshima, desi a fost influentat de aceasta. Butoh e un dans profund uman.