Cum sunt mare amatoare de muzica, nu am putut scapa ocazia sa merg ieri la concertul de Craciun al Vienna Strauss Ensemble. Genial. Strauss, Lanner & Co. si marile lor hituri. Program placut, usurel, entertaining, cum ar zice americanul. In prag de sarbatoare, merge un vals si o polca. Si eternul Radetzky Marsch, pe care Herr Johannis a refuzat sa bata din palme ca maimutele dresate din restul salii. Punct rosu din partea mea.
Dirijorul a interactionat cu publicul, a facut aceleasi bancuri ca si anul trecut (pe care le face in fiecare concert de pe orice meridian) si din nou a aruncat cu Mozartkugeln in public. Dragutel. E X-mas, sa ne bucuram. Si publicul s-a bucurat, da' s-a bucurat, nu gluma.
S-a bucurat intr-atat incat dupa "Frühlingsstimmen" am auzit un "Bravo!" din fundul salii. Fara numar.
Faza faina pe hol, inainte de concert. El, pe la 37 de ani, la costum cu cravata funky-stilata, trupes si mandru, rotunjor in bunastarea postului, il zareste pe alt corporatist- big shot la banca probabil. Se saluta: ii trage o palma prieteneasca pe spate "ce faci ma, te culturalizezi?" Dragi telespectatori, ati urmarit din ciclul "Prost, dar si mai semnalizeaza". Ah da... pititpoancele de rigoare. Nu, nu alea de mall. Alea de remorca. Fura si ele scoase si pe ele la concert si nah, trebuie sa isi expuna rochitele Ankas din colectia trecuta, cizmultele de centura si coafura umflata. Si machiajul, doamne, un curcubeu in toata stralucirea lui. Sa nu fiu rea. Poate ca e prima data cand vin la filarmonica. Si ultima. Pentru ca Strauss is not forever. Mai exista Mahler si Bruckner, Dvorak care e grele, dar sa nu divaghez.
Concertul a fost ok. Fain. Dar cred ca si fila Sibiu se descurca sa traga un Strauss la fel de bine. Dar nu are titlu, nene. Ca doara de aia o dat snobimea 200 lei pe bilet. Sau a primit invitatii. Sfatulet pentru organizatorii de astfel de evenimente pt high-life-ul Sibian: Treaba voastra nu se gata dupa ce ati trimis plicul. Treba voastra se gata cand pachidermul e deja tolanit in fotoliu, in loja. Recte- puneti o zana sexy care sa indrume publicul, daca tot screti locuri inexistente pe bilete. Si uite asa, am aflat ca Filarmonica noastra are 17 loje si 2 loje oficiale.
Mai delicioasa decat receptia de dupa a fost reactia publicului la final. Standing ovation, ok. A fost fain si ne-a placut. In picioare toata sala. Clap-clap. Bis. Polca Pizzicato. In picioare toata sala Clap-clap. Really. Pt. Polca Pizzicato. De parca ar fi fost nu stiu ce piesa de mare virtuozitate. Urmeaza Radetzky Marsch. In picioare toata sala. Clap-clap. Dance monkey, dance!
Am avut viziunea unei cete de manelisti care se inchina la Hugo Boss.
Pe de alta parte am observat absenta abonatilor, care vin in fiece joi. Poate ca au considerat ca nu merita, si apreciez discernamantul lor. Concertul a fost frumos, antren si buna dispozitie. Dar sa dai un car de bani pentru un nume, e prea mult. Repet-ce au facut aia, puteau face si altii.
Per total, am avut parte de un public über-entuziast, care mi-a lasat impresia ca nu stie ce face. A plecat cu ideea ca o sa vada o capodopera si actioneaza in consecinta fara sa mai judece mult. Really people, e doar Strauss...
PS -A fost bine ca piesele au fost bine delimitate de dirijor care mai baga cate o gluma. Altfel ne mai trezeam ca in alte cazuri de concerte pentru protipendada cu Nea Caisa care aplauda intre partile unui concert...
Dirijorul a interactionat cu publicul, a facut aceleasi bancuri ca si anul trecut (pe care le face in fiecare concert de pe orice meridian) si din nou a aruncat cu Mozartkugeln in public. Dragutel. E X-mas, sa ne bucuram. Si publicul s-a bucurat, da' s-a bucurat, nu gluma.
S-a bucurat intr-atat incat dupa "Frühlingsstimmen" am auzit un "Bravo!" din fundul salii. Fara numar.
Faza faina pe hol, inainte de concert. El, pe la 37 de ani, la costum cu cravata funky-stilata, trupes si mandru, rotunjor in bunastarea postului, il zareste pe alt corporatist- big shot la banca probabil. Se saluta: ii trage o palma prieteneasca pe spate "ce faci ma, te culturalizezi?" Dragi telespectatori, ati urmarit din ciclul "Prost, dar si mai semnalizeaza". Ah da... pititpoancele de rigoare. Nu, nu alea de mall. Alea de remorca. Fura si ele scoase si pe ele la concert si nah, trebuie sa isi expuna rochitele Ankas din colectia trecuta, cizmultele de centura si coafura umflata. Si machiajul, doamne, un curcubeu in toata stralucirea lui. Sa nu fiu rea. Poate ca e prima data cand vin la filarmonica. Si ultima. Pentru ca Strauss is not forever. Mai exista Mahler si Bruckner, Dvorak care e grele, dar sa nu divaghez.
Concertul a fost ok. Fain. Dar cred ca si fila Sibiu se descurca sa traga un Strauss la fel de bine. Dar nu are titlu, nene. Ca doara de aia o dat snobimea 200 lei pe bilet. Sau a primit invitatii. Sfatulet pentru organizatorii de astfel de evenimente pt high-life-ul Sibian: Treaba voastra nu se gata dupa ce ati trimis plicul. Treba voastra se gata cand pachidermul e deja tolanit in fotoliu, in loja. Recte- puneti o zana sexy care sa indrume publicul, daca tot screti locuri inexistente pe bilete. Si uite asa, am aflat ca Filarmonica noastra are 17 loje si 2 loje oficiale.
Mai delicioasa decat receptia de dupa a fost reactia publicului la final. Standing ovation, ok. A fost fain si ne-a placut. In picioare toata sala. Clap-clap. Bis. Polca Pizzicato. In picioare toata sala Clap-clap. Really. Pt. Polca Pizzicato. De parca ar fi fost nu stiu ce piesa de mare virtuozitate. Urmeaza Radetzky Marsch. In picioare toata sala. Clap-clap. Dance monkey, dance!
Am avut viziunea unei cete de manelisti care se inchina la Hugo Boss.
Pe de alta parte am observat absenta abonatilor, care vin in fiece joi. Poate ca au considerat ca nu merita, si apreciez discernamantul lor. Concertul a fost frumos, antren si buna dispozitie. Dar sa dai un car de bani pentru un nume, e prea mult. Repet-ce au facut aia, puteau face si altii.
Per total, am avut parte de un public über-entuziast, care mi-a lasat impresia ca nu stie ce face. A plecat cu ideea ca o sa vada o capodopera si actioneaza in consecinta fara sa mai judece mult. Really people, e doar Strauss...
PS -A fost bine ca piesele au fost bine delimitate de dirijor care mai baga cate o gluma. Altfel ne mai trezeam ca in alte cazuri de concerte pentru protipendada cu Nea Caisa care aplauda intre partile unui concert...
3 comentarii:
aceeasi impresie o aveam eu la piesele de teatru jucate la Sibiu la Radu Stanca. De aceea am refuzat sa mai merg si rar ma mai prind pe acolo.
Din pacate Calin, asa e. La teatru cu totii se inchina la metamorfoze, fausti si idioti si nu stiu de ce. Pai cum nene, ca e Purcarete...
Categoric astfel de scapari nu intaresc conceptul de nivelare a gusturilor.
Poate ca mare parte dintre cei prezenti vroiau sa mearga de fapt la circ si s-au incurcat... :D
Trimiteți un comentariu