Domnilor si doamnelor!
Cine a castigat infuntarea muzicala oferita de TIFF anul acesta in Music Pub?
Hm...greu de spus, pentru ca fiecare film a avut highlighturile si dezamagirile lui. In primul rand , vreau sa ii felicit pe organizatori pentru ca au ales ca filmele din Music Pub sa aiba toate tenta de rock-docu, musical sau ceva major cu muzica. Singurul flop, dupa umila mea parere a fost "Omul cu camera de filmat", un film rusesc alb-negru fooarte experimental, pe muzica live de DJ Dubbase. Dar asta tine de gustul muzical. Pentru mine, Dub music nu e music ci zgomot, insa terasa a fost plina-mission accomplished!
Festivalul a debutat cu musicalul rusesc"Hipsters" (Stilyagi) din 2008. Un film semi-comedie romantica, despre incercarile tinerilor din Rusia anilor 50 de a-si trai visul, de a trai in stilul american Rockabilly.
O super surpriza a fost documentarul "The Strange Life of Jim Morrison". Am vazut scene din controversatul concert la care a fost arestat pentru "public exposure", din studio...Pentru un fan Doors, a must -see.
Tot la TIFF am aflat si de curentul Taquacores- film tradus sub numele de "Punkerii lui Allah"-(Diana Ribana, pe unde mi-ai fost?). "Taquacore" este miscarea punk islamica din America. Filmul prezinta viata unori adolescenti musulmani care incearca sa se integreze in civilizatia americana, incercand sa isi pastreze atgat religia cat si cultura punk...Radical, e atributul potrivit.
Ps. Rareshu, super freza !
"This Movie is Broken" porneste de la situatia amuzanta in care eroul nostru Bruno se trezeste langa obiectul iubirii lui de o viata intreaga, insa nu stie cum a ajuns acolo... si de aici filmul o ia in jos vertiginos. Povestea e ca si inexistenta, personajele la fel.... totul nu e decat un pretext pentru un concert Broken Social Scene documentat detaliat de plicticos. Daca iti place BSS e ok, daca nu, rezuma-te la cateva clipuri de pe youtube si zi pas. It's exactly the music I hate. Ah, si o scena de homoerotism la sfarsit. Ok, doi tipi misto se giugiulesc, ce poate fi rau in asta, insa chiar ca nu avea niciun rost acolo, nimic din poveste nu indica vreo inclinatie... Sorry, dar am urat filmul cu pasiune.
DAR cireasa de pe tort a fost filmul indian (huo cu tata ca nu e un sirop de Bollywood!) "Gandu" tradus cu Looser, insa vocile avizate spun ca ar fi "asshole".
I love India, si ca orice fetita cand zic "India" vad festivaluri pline de culoare, veselie, temple minunate, piete pline de mirodenii parfumate, elefanti vopsiti, Bollywood, Sharuk Khan, sau cel putin Salman Khan. Stiu insa ca India gasim si mizerie si saracie fara seaman.
"Gandu" chiar asta prezinta. Flimat in alb-negru, Gandu e filmul anti-Bollywood pare excellence. E viata unui adolescent care isi uraste mama, isi uraste viata si isi toarna toata aceastra ura in cuvinte. E un raper furios fara slujba, prieteni sau idealuri care vede ca succesul nu face parte din viata celor saraci si nenorociti. Frustrarea lui sexuala si singuratatea il vor cobori incet pe panta drogurilor.
Gandu e dinamic, furios, experimental chiar meta uneori (succesul ca muzician a lui Gandu e real sau doar o halucinatie? Chiar e un film in film?). Nu e pentru oricine insa, iar daca suferi de pudoare exacerbata, treci peste. Vei avea parte de limbaj extrem, scene de violenta si droguri, iar la un moment dat si de porn hardcore.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu