Klimt and the enchanted night...

Daca ar fi trait Klimt, l-ar fi ales personal pe John Malkovich sa il joace. Iar Nikolai Kinski e un Egon Schiele mirobolant- sexy, putin ciudat intr-un mod pervers... just like him.

Am ales acest film pentru o seara de leneveala cu iz culturalo-relaxat, o seara ce se anunta incitanta si stimulanta din punct de vedere intelectual. A fost cadoul perfect de Craciun, deoarece inima mea bate pentru Klimt si Jugendstil, Schiele, Loos, Viena si Secession... Le ce te poti astepta de la un film subintitulat "A Viennese Fantasy à la manière de Schnitzler"?

In Viena Fin-de-siècle, in atmosfera eleganta si opulenta a Cafehaus-ului asistam la disputa intelectualilor vremii despre arta si esenta ei, despre frumos si urat...Intr-o Viena in care jumatate din populatia masculina era macinata de sifilis, Klimt traieste asa cum picteaza, cu pasiune, dedecadent, sexual. Mereu in cautarea arhetipului feminin, al muzei lui, mitica dansatoare Lea del Castro, agasat de Doppelgängeri, luand lectii de la chelneri si secretari, jucandu-se cu Egon Schiele intro Écriture automatique in care fiecare completeaza liniile celuilalt, iubit la Paris si neinteles la Viena, Klimt se iubeste cu modelele lui, are nenumaratii copii ilegitimi, isi traieste viata cu exuberanta si daruire, creaza frenetic alegorii si isi schimba mereu si mereu stilul...

Raoul Ruiz nu a creeat un film biografic per se a lui Gustav Klimt, ci mai degraba o pastisa a veacului. Muzica te duce cu gandul la Mahler si Berg, contribuind hipnotic la atmosfera. Costumele, recuzita, mobilerul, Cladirea Secessionului, toate formeaza un intreg incantator, un portret mai mult decat fidel al epocii. Filmul e plin de referinte la tablourile sale, plin de simboluri si enigme asa ca priviti-l de 2 ori.

Bonus- urmariti mainile lui Schiele...

Syrian Bride

Ziua nuntii Monei va fi cea mai trista din viata ei. Stia ca odata ce se va trece granita dintre Israel si Siria pentru a se casatori cu Tallel nu se va mai putea reintoarce niciodata la familia ei din Majdal, un satuc druz din Inaltimile Golan ocupate. Odata casatorita, isi va pierde cetatenia nedefinita si va ramane in Siria pe vecie.

Tatal Monei este un activist politic pro-sirian si isi ispaseste condamnarea cu suspendare. Fratele ei mai mare, Hatte, s-a casatorit cu o rusoaica si a fost exclus din sat de catre liderii religiosi, dar si de tatal sau. Fratele mai mic e un mic bisnitar in Italia, iar sora ei, Amal, are doua fete adolescente si doreste sa urmeze o facultate, insa sotul nu o lasa. Cand in sfarsit toata familia se aduna la nunta, evenimentul e pus in pericol de infernala masinarie a birocratiei (de parca numai la noi ar fi asa?).

Nu stiu ce m-a impresionat mai mult- decizia grea a fetei care isi paraseste familia pentru un logodnic pe care il cunostea doar de la TV? Situatia din zona? Lipsa oricarei sperante intro rezolvare a conflictului?

Faceti-va timp pentru un film mai obscur, insa de 5 stele!

About old friends, a new year, a new direction and maybe, just maybe, a new sense

1. Craciunul e pe noi. Facui fripturica de vita (puteam pune pariu ca e de porc!). Si sarmale. Si saratele. Am bradut. Artificial.

2. Fusei cateva zile in Austria, la Viena, apoi la Bratislava si Budapesta- 3 capitale in 3 zile. Viena o o stiu ca pe Sibiu. Budapesta mi-era deja cunoscuta insa Bratislava m-a impresionat. Seamana grozav de bine cu Sibiu. Are aerul acela a oras fost comunist, pe alocuri cu ceva spoiala de capitalism curat-clinic si stralucitor. Totodata am simtit si oamenii altfel. Austriecii-s (maramite) reci, politicosi spre gomosi, cu limite si reguli, liste si regulamente. Slovacii-s mai guralivi pe strada, trec pe rosu, arunca hartii pe jos... -s ca noi! Dragut oras, trebuie sa revin.

3. Ieri a fost Tag the Flag-Winter Edition, organizat de cine altul daca nu de Tudor. Il admir pentru ca mai are timpul si rabdarea necesara sa fie catalizatorul bloggerilor din Sibiu. Si cum Rares m-a tinut la curent cu ce s-a intamplat pe acolo, si promitandu-i sa mai scriu si eu cateva cuvintele pe blog, iata, ma execut si dau un update la viata mea.

4. Teatrul Radu Stanca are foarte multe productii faine, dintre care "Casa Andersen" merita vazuta neaparat. E un spectacol relaxant pentru perioada ante-Craciunistica, un fel de colaj de scenete. Daca nu l-ati mai prins, musai sa mergeti la anul. Punct bonus lui Viorel Rata care joaca cu mana rupta...Mitica -Mitica...

5. Per total, anul acesta s-au intamplat multe si multe s-au dat peste cap. Turbulent sau nu, se termina si 2011. Sper ca 2012 sa fie mai linistit si mai echilibrat. "Timpul nu mai avea rabdare" spunea Preda. Toate au trecut in graba, ca o vijelie, si nu sunt singura care se plange de asta.

Anyway. NERRY DRISTMAS AND A GAPPY MEW NEAR- and no more mistakes in 2012, promise....

6. ah.. and check this out http://www.aish.com/