Cu mana pe inima, a fost festivalul day 1 la care m-am simtit cel mai bine dintre toate editile anterioare, am fost la toate de pana acum. Motivul nu sunt atat formatiile (still OK, I guess), insa de data aceasta NU am mai fost voluntar. Cum- se da ea cu un pas inapoi, tinandu-se cu mana de inima-tu NU ai fost voluntar? Nu, nu am mai fost. Povestea e complexa si anosta, cu multe personaje dezinteresate, defecte de comunicare, treburi de bucatarie interna si de prinicpiu.
Concertele au inceput la ora fixata, cu norvegienii de la Trail of Tears. Gotic simfonic, hey-count me in! Nu stiu playlistul, imi erau total necunoscuti pana acum. Si au promovat nou album Bloodstained Endurance si m-au convins. Good job. Pacat ca au cantat extrem de putin, vreo 35 de minute. R u kiddin' me? Moore please...
Nr 2 pe lista, Deathstars. Sudden love.Nici despre ei nu auzisem nimic. Hey, I am a prog girl. Mi-a placut intro-ul la Blitzkrieg enorm. Ce canta ei, am aflat, se numeste industrial-glam. Pe cand si doom-glam? :)
Mi-a placut look-ul lor (batea spre Marylin Manson) si charisma solistului de-si zice "Whiplasher". Yumm sau bleax? Tind spre un bleax, bazat pe banalitatea cliseului. Desi voce, avea. Si tot asa si predilectia de a repeta la nesfarsit cuvantul " intercourse", din pacate fara efectul scontat. "Sex" ar fi ridicat mai multe maini in aer. Scurt pe 2, mi-au placut enorm- atmosfera, energia, lookul, vocea. Pacat ca astazi, pe Youtube, nu mai suna atat de bine. Cred ca sunt unele din formatiile alea care dau mai bine live decat in studio. Si am mai observat o maare discrepanta nu doar intre calitatea muzicala live/studio dar si ca atitudine. In videouri par mai slabatici decat sunt in realitate. Ce stiu eu, poate Whiplash doarme inca cu Winine-Pooh in brate...Awww...
Nr 3 pe lista Ladies and Gentlemen...Ceva mai elegant si stilat- EPICA! Noul album, "Requiem for the Indifferent" dar si bijuterii mai vechi de pe "Design your Universe". Pure class. Simone still sexycrazybeautiful. Pacat ca nu i -am vazut pana la capat ca ni se facuse foame. Incercati supa crema de ciuperci
Atrium pe Podul Minicunilor- si o sa ii dati cu flit lui Simone Simons.
Mi se pare ca am auzit asta
siii Nr 4 Die Toten Hosen. My reason to be there. Mi se pare ca a fost cea mai multa lume la ei.
Veteranii au 30 de ani de experienta, 14 albume de studio, peste 1000 de concerte si mai mult de 15 milioane de discuri vandute. Spre uimirea mea, public si mai in varsta.
Normal ca au cantat chestii mai vechi pe care la cantam si noi in studentie, niste coveruri, (Pushed Again, Alles aus Liebe, Zehn kleine Jägermeister, Hier kommmt Alex, Eisgekühlter Bommerlunder, Bonnie und Clyde, Wünsch Dir was..). si chestii mai noi de pe ultimul lor album, "Ballast der Republik".
Mi-a placut cum a interactionat Campino cu publicul, si ca a plecat cu steagul Romaniei dupa gat, promitand sa bea mai multa tuica. Si ca au cantat pana pe la 12.
Si orice s-ar intampla: Steh' auf!
Astazi, Edguy. Si My Dying Bride. Si "Vocea vindecatoare a lui Aaron" cum am auzit ieri o micuta rockerita in Piata. Eh, boala grea.
Bonus-prea draguti ca sa nu ii impart cu voi.
Un comentariu:
A fost foarte, foarte fain la Die Toten Hosen. Perfect. Aş mai merge o dată sau chiar de 2 ori.
Trimiteți un comentariu