Sa cumparam....

Mai sunt doar cateva zile pana la Craciun, suntem in plina alergatura dupa cadouri. Ne imbatam cu cu Red Bull si cu cafea ca sa rezistam. Se asteapta cresteri in vanzarile din toate domeniile. Macar o veste buna.

In mod normal, in lunile care nu sunt decembrie, cheltuesc aprox. 100 lei pe ceva care, pentru mine, valoreaza chiar 100 lei. Chiar si daca de multe ori cumparam lucruri inutile, ne alintam cu pantofiorii aia sau parfumelul din revista la impuls, in general, cumparam cu cap, asa ca suma cheltuita poate fi folosita ca barometru pentru gradul de satisfactie al cumparatorului. Insa cumpararea cadourilor e altfel. Cand imi aloc in buget suma de 100 lei pentru cadoul tau, sunt in dezavantaj net, pentru ca nu stiu exact ce vrei sau ce iti place. Asa ca pot cheltui 100 lei pe ceva ce s-ar putea sa nu iti placa, adica sa valoreza fix 0 lei pentru tine. In acest caz, nu exista nicio garantie ca satisfactia consumatorului, depaseste sau macar se apropie de suma cheltuita.



Cata satisfactie cumparam cu sumele imense, globale, pe economice, pe care le punem sub brad? Un cercetator American a facut un studiu, si a intrebat oamenii despre cadourile primite: cine l-a cumparat? Cat a costat? Care e pretul maxim pe care l-ai fi platit tu pentru acel cadou? Bazandu-se pe rezultate, a ajuns la concluzia ca in general, apreciem cadourile cu aprox 20 %/$ mai putin decat pentru lucrurile pe care ni le cumparam singuri. In cazul Americii unde se cheltuiesc 65 milioane $ pe sezon de sarbatori, inseamna ca satisfactia scade cu 13 milioane $ fata de perioadele in care cumparam lucruri in mod “normal”. Astfel americanii sarbatoresc Craciunul cu o orgie de scadere a valorii dolarului. Insa acest fenomen se intalneste oriunde in lume. De Craciun se “ard” valori si banii se devalorizeaza.

Dar cheltuiala nu face bine la economie? Economia consta din cumparatori si vanzatori. In tranzaciiile normale, vanzatorul primeste un pret mai mare decat cel de productie, astfel generandu-se profit iar cumparatorul primeste un obiect pe care il pretuieste la pretul solicitat. O piata functionala maximizeaza surplusul si pentru vanzator si pentru client. Cand oferim un cadou, vanzatorul isi primeste profitul, insa consumatorul final (“cadorisitul”) poate primi un obiect care ii produce mai putina satisfactie decat suma pe care ar fi cheltuit-o el daca si-ar fi cumparat singur un cadou pe care l-ar fi dorit. Cheltuiala de Craciun vi se mai pare buna pentru economie? E buna pentru vanzatori, insa nu destul de buna pentru a crea satisfactie la consumatorul final. Si cei mai multi dintr noi suntem consumatori si nu vanzatori.

Si unde e bucuria de a darui? Bucuria nu poate compensa un cadou ineficient? Hai sa dam un exemplu. Tusa Vetuta iti cumpara un pulovar de 50 lei. Nu e urat, dar nici nu mori dupa el. Probabil ca l-ai fi cumparat, daca ar fi fost la reduceri si ai fi dat pe el maximum 30 lei. Pana acum, cadoul a distrus valoare. Insa Tusa Vetuta a avut parte de bucuria de a darui si oricat de meschin ar parea, de dragul calculului, sa presupunem ca putem da un pret bucuriei Tusei. Inca 30 lei. Beneficiul tranzactiei ar fi 60 lei, adica 10 lei in plus fata e pretul real. Dar stai: Daca Tusa Vetuta ti-ar fi daruit ceva ce ti-ai fi dorit intr-adevar - adica sa merite si pentru tine pretul de pe eticheta de 50 lei - tranzactia ar fi creat o valoare de 80 lei. In cazul de mai sus, Tusa Vetuta a ratat 20 de lei satisfactie. Chiar daca luam in calcul buicuria de a darui, cadoul e ineficient. Posibil si ca Tusa Vetuta sa isi traga satisfactia din a darui numai pulovare care nu iti plac, insa in acest caz e o sadica si merita sa o tai de pe lista.

E destul de rau ca achizitionam multe lucruri pe care nu le vrea nimeni.



Pai si atunci, ce sa cumparam? In primul rand, cumpara cadouri pentru cei apropiati-familie, prieteni, colegi, copii pe care ii cunosti bine. Daca sti ce vrea persoana respectiva, riscul de a distruge valoare e mai mic. Cadourile pentru persoane pe care le vezi zilnic sau saptamanal au un grad de satisfactie cu 10% mai mult decat cele pentru persoanele pe care le vezi mai rar. De multe ori, cadoul e chiar mai satisfacator decat daca persoana ar fi primit acceasi suma in bani.
Banii sunt un cadou atractiv, pentru ca iti permit sa alegi singur ce vrei, insa cultura noastra nu accepta acest sistem. Bonurile valorice suna parca mai bine.

Nu imi fa cadouri de genul bilete la evenimente sau abonamente la teatru, muzeu sau piscine. Nu imi place sa imi faca altcineva programul. Nu imi darui nici un Mos Craciun de ghips sau alte cadouri legate de vreo ocazie anume. Cate farfurii cu oameni de zapada crezi ca pot folosi? Dupa ce trec sarbatorile, ce sa fac cu lumanarile sub forma de 2009?

Nu vreau nici mult- indragitele- de -americanii- lenesi -bonuri de “babysitting”, “masaj” sau “o sa spal vasele”. Stim cu totii ca sunt promisiuni in vant. Degeaba vin eu peste o luna cu bonuletul meu in care tu imi promiti ca o sa ai grija de plozi pana ma duc la cumparaturi, ca precis programul tau nu se va bunghi cu al meu. Iar daca iubi crede ca scapa de Craciun cu un cadou gen… vana plina cu spuma si ciocolata calda, se inseala. Ala nu e cadou. E ceva ce mi se cuvine. Sa nu confundam gesturile dragute cu cadouri de facut la ocazii mari. Daca iti spal masina e pentru ca vreau sa fac ceva pentru tine, nu ca sa economisesc bani si fantezie.

Per total, Craciunul devine un mit tot mai mare si un nonsens economic.