Tocmai am venit de la ASTRA cu vraful de carti, printre care si o lucrare de specialitate intitulata "Psihologia activitatii patoplastice". Nifty... si pentru ca mi-am promis sa fac mai multa miscare si nu imi plac lifturile am urcat pe jos cele 4 etaje. Tot uitandu-ma pe pereti, am impresia ca nu mai trebuie sa citesc cartea imprumutata...
Ok, sanul imens e viziunea artistica, insa si viziunea isi are originile undeva...
Ah, o fetita cam sictirita in iarba si niste maini amenintatoare....Stalking much?
Huh? Nici nu cred ca se incadreaza la categoria "opera de arta"...
Iar asta la parter. Mentionez ca nu e o expozitie temporara, ca cea a baietelului genial, insa bolnav de autism. Tablourile astea umplu golul peretilor de cand s-a deschis sediul nou. Cine/ce/de ce/cat...va ramane unul dintre misterele neelucidate ale Sibiului.
Haideti, avem atatia artisti talentati in Sibiu, ceva mai optimist si "nepsiho" se gaseste precis !
Tocmai citesc romanul lui John Saul cu titlul din imagine, magistral tradus de nu -conteaza -cine prin "Chinuieste-i pe copii". Really?
Dand un search naivut pe net, gasim urmatoarele -Matei 14:19
"But Jesus said, Suffer little children, and forbid them not, to come unto me: for of such is the kingdom of heaven." Adicatelea, celebrul "lasati copii sa vina la Mine". Nu cred ca Isus vroia sa chinuie copilasii, nu, nenea traducatorul? Nu e "suffer, chlidren!" la imperativ, ci avem un mic articol hotarat care schimba totul. Asta imi spune ca desi ai tradus cuvant cu cuvant cartea- si Saul nu e Shakespeare sau Marlowe- nu prea ai cultura generala si nici macar curiozitatea indispensabila unui traducator care se respecta.
Sa revenim la roman. E un horror decent, primul publicat de autor in 1977 . Daca e primul tau Saul, o sa-ti placa; daca deja ai citit ceva de el, pune cartea inapoi in raft, respira adanc, pleaca si nu privi inapoi. Romanele lui sunt ca Rocky sau Rambo- I, II sau III-tot aia e. Temele predominante sunt aceleasi - o moarte nerazbunata de secole, un personaj care incepe sa se comporte ciudat, animale sau copii mutilati, un oras dubios de linistit etc.
Saul a gasit o reteta care se vinde ca painea calda si acum ne serveste variatiuni pe-o tema. Recunosc insa ca scrie extrem de usor si are un ritm rapid, care te prinde (insa dupa 3-4 romane de-ale lui, te pufneste rasul cand recitesti aceeasi scena).
Cititi un Saul in vacanta, in tren, cand faceti baie in vana, sau in alte locuri mai ascunse :). Nu il luati prea in serios ci doar ca lectura usoara, de weekend, de omorat timpul.
Am aflat despre acest proiect teribil de original de pe Facebook. Si cum devorez tot ce are litere tiparite pe hartie si imi cade in mana (bibliotecara de la ASTRA ma stie deja dupa nume :) mi-am propus sa particip si eu.
“vALLuntar este o campanie prin care vrem să promovăm lectura şi voluntariatul şi prin care încercăm să ne apropiem de cititori. Nu spunem că vom schimba lumea, că datorită nouă şi voluntariatului nostru lumea va deveni un loc mai bun, mai sigur sau mai frumos. Doar că orice schimbare începe cu noi înşine. Iar aici, la Grupul Editorial ALL, suntem dispuşi să facem mai întâi în noi înşine această schimbare, ca ea să se poată reflecta ulterior şi în comunitate.
Ideea de baza e ca fiecare blogger activ isi poate alege de pe situl editurii o carte pe care o va primi prin posta. Dupa ce o lectureaza, ii face o recenzie cum stie el mai bine. Pentru fiecare post scris echipa ALL va lucra 15 minute pentru un centru ales de bloggeri iar pentru fiecare comentariu referitor la carte şi la campanie se mai adaugă încă 3 minute de voluntariat.
Sunt un fan al vountariatului. Am sute de ore la activ, stiu ce e voluntariatul/cu ce se mananca. Asta pentru a lamuri prietenii inainte de a-mi sari in cap. Nu imi incalc principiile!!!!
Acum imi astept rabdatoare cartea si citesc cu sufeltul la gura Jed Rubenfeld "Interpretarea crimei".
Fiind persoana curioasa si deschisa care ma stiu de cand eram mica (citeam for fun Istoria Culturii si a Civilizatie, carti pe teme etnografice si culturale), imi place sa invat despre culturi noi si sa asimilez cat mai multe.
Asa ca citesc destul de regulat 2 situri destul de departe de cultura mea: www. madamenoire.com- o revista pentru femei afro-americane si www.aish.com-un portal cu/despre Israel-stiri, cultura, retete, sfaturi, istorie, religie. Ceva bun se gaseste pretutindeni, indiferent de rasa sau culoare. si uite asa am descoperit 2 atitudini extrem de diferite de cea romaneasca traditionala (barbatul e capul casei si femeia nu cracneste in front) si de cea americano-clonata pe Romania, invocata de Cosmo (daca Diavolul exista, citeste Cosmo) si anume "Femeia emancipata in dormitor, papusa in oras si sluga la servici". Nici atitudinea care reduce barbatul la un simplu obiect sexual nu imi place in Cosmo, insa divaghez.
Sa o iau pe caprarii. Madamenoir.com este exact situl care vorbeste cu tine, homegirl. Iti da acele sfaturi no-nonsense de genul... daca nu te suna, fata, he' s not that interested. Un barbat interesat nu e nici timid nici in lipsa de telefon. Nu lua lucrurile de la sine intelese ca pe un bonus (a avea serviciu nu e bonus, e o necesitate). Nu inghitii all that crap and BS. Sfaturi cu picioarele pe pamant, ce poti sa accepti si ce nu, ce e negociabil, si ce nu. Totodata am intalnit un temen nou pentru mine, si se pare ca de vreme ce exista, e o problema frecventa in cultura lor. "His baby mama". Adica mama copilului lui, cu care insa nu e casatorit.
Pe de cealalta parte, aish.com... Aici accentul se pune pe casatorie. Da, temenul nou invatat e "dating for marriage". Nu iti pierzi timpul degeaba cu toti ciumpalaticii simpaticuti. Conform bunei traditii, intai, baiatul trebuie sa fie "good on paper" si sa se suprapuna sa zicem, grilei de punctaj. Nu strambati din nas, e o practica... sanatoasa, cel putin. Ah, Yente...
Pentru cei de la aish.com, dragostea si iubirea se creaza in timp. Se bazeaza pe respect, intelegere, prietenie, valori comune. Povestea e mai domoala, artificiile hollywoodiene-s cvasi -inexistente, relatia se cladeste in timp.
Madamenoire ti le spune pe fata, brutal, rapid, fara menajamente. Aish iti da speranta in mai bine. Check them out, acum! si.... FUCK COSMO!
La ultima editie a ASTRA Film Fest am descoperit ceva- regizorii israelieni, care fac filme ale naibii de bune. M-am indragostit de Tomer Heyman si de al lui "I Shot My Love" si " Black Over White" dar si de Avi Mograbi ("Avenge but one of my eyes" si "Z 32"-castigatorul marelui trofeu ASTRA 2011.)
Zilele astea am urmarit "The Bubble" a lui Eytan Fox. Pe langa bucuria mea extatica de a intelege cate ceva si fara subtitrare, a fost ca o mica excursie in Tel Aviv.
"Bula" e reactia cinematografica la ce se intampla atunci cand bulele se sparg in fata realitatii politice din Israel, totul pe fondul unei povesti de dragoste intre un israelian si palestinian, o poveste de iubire imposibila intr-o lume divizata in care nu exista compromis.
Yali, Lulu si Noam sunt 3 tineri care impart un apartament. Yali e homosexualul deschis, exuberant si lucreaza intrun restaurant foarte "cool". Lulu e heterosexuala, isi doreste sa a designer de moda si intre timp, creaza tricouri cu logoul petrecerii pe care o vor organiza pe plaja, "impotriva ocupatiei". E implicata in politica, insa marea ei problema e ca nu vor aparea destui palestinieni la petrecere. Noam, homosexual si el, tocmai s-a intors din armata. Se va indragosti de Ashraf, un palestinian, pe care pentru o buna bucata de timp il vor ascunde si caruia ii vor gasi de lucru. Cerul e albastru si pasarelele canta. Insa familia lui Ashraf planuieste un atac, iar bomba le va schimba intreaga viata.
Sigur, filmul isi are si "scaderile" lui insa all in all, merge pentru o sambata seara.
