Recomanda-mi te rog o carte buna!

Povestile de dragoste se ascund sub multe infatisari. Unii le cauta pe Facebook, altii pe situri matrimoniale, altii... ia intrati pe Libris.ro. Da, situl cu mii de posibilitati, miliarde de aventuri de-o vara, flirturi  inocente, iubiri pe-o viata, Asa ca nu ma intreba ce e o carte buna, pentru ca nici eu nu te intreb ce e o iubire buna. Totusi, incercam.

Povestea de dragoste începe inca din holul biblilotecii. Închizi celularul cu maini tremurande, deschizi usor usa pentru a nu deranja, soptesti un „Buna ziua“ biblotecarei ce  te cunoaste deja dupa nume, si intri printre rafturi, ca intr-o padure, cu intentia declarata de a te pierde. Si te pierzi…minute, ore…De multe ori, iti stabilesti o limita de timp „Peste 20 de minute, iau cartile pe care le am in mana“. Inutila zbatere.  Te trezesti cu un vraf intreg pe care il cari dupa tine, de la raft la raft devenind tot mai mare. Doar 6? „Mami, pe cine iubesti mai tare, pe mine sau pe fratiorul meu?” Luam un Umberto Eco sau il punem de-o parte si ne distram cu Naghib Mahfuz? Mami nu poate alege intre copii ei. Nici eu nu pot alege intre carti.

Mda, sufar tare, tare rau de sindromul Stendhal. Da, acela care te face sa tremuri, sa iti creasca tensiunea, ba chiar sa lesini in fata unor capodopere de arta. La mine sunt cartile. Ma uit in stanga si in dreapta, la rafturi in sus si -n jos, la cotoarele atator carti pe care NU AM SA AJUNG NICIODATA SA LE CITESC PE TOATE. Le iau in mana, le mangai, le adulmec-ah, mirosul de carti vechi mi-e intiparit in memorie din copilarie, le pun la loc, le iau din nou in mana…

Totusi, cum aleg acum? Dupa ce criterii? Am chef de ceva serios, de beletristica de mare calibru? Caut ceva pentru serile ploioase, ceva ce sa mă tina cu sufletul la gura, vreo crima, un thriller? Ne pregatim teza de doctorat si oh, nitica teorie? Sau o mica extravaganţă decadentă sub coperta colorata unui chick-lit pe care mă jenez sa il citesc in public? Odata stabilit genul, dificultatea nu scade, mai mult ma incurc in carti ca in niste retele care ma duc una catre cealalta.

Am citit undeva ca editorii se orienteaza dupa pagina 99 a fiecarui manuscris. Probabil ca e un test mai concludent decat prima pagina. Am incercat. Nu ajuta defel.

Daca spun ca imi sunt atat de familiare cartile din ASTRA veti rade de mine. Insa observ cand apar carti noi in raft, carti restituite, iubite sau rasfoite in graba, imprumutate si aduse cu paginile lipite inapoi. Unele ma urmaresc ele pe mine. Le frunzaresc, decid ca nu e ce caut si le pun inapoi. A doua zi, imi apar sub mana. Karma? Uneori caut ceva si pun mana exact pe ce imi trebuie, fara sa caut nici o secunda. Da. Karma. Destin sau Makhtub.

            Nu ma intrebati despre “ce este o carte buna”. S-au scris volume intregi. Proful meu de teoria literaturii cred ca inca si acum mai preda studentilor care vor un raspuns clar si matematic. Pe cand raspunsul e confuz si metafizic. Nu exista carti rele. Exista scriitori geniali si scriitori mai putin inspirati. Exista cititori avizati si cititori de ocazie, exista subiecte profunde si subiecte mondene. Insa niciodata carti rele. Cartea e calea. Daca te pierzi pe drum, e perfect -asta si dorea. Daca ajungi la capat, tragi linie si aduni invataturile -grozav. Cartea e un instrument, tu esti cel care decide. Cartea iti lasa tie decizia finala. Vrei sa te implici, sa suferi sau sa te bucuri alaturi de eroi? Perfect! Vrei sa stai de-o parte ca un musafir, sa observi si sa inveti? Fantastic! Cartea e terenul tau de joaca.

Si nu uita.  Inainte de orice: citeste-o. Chiar daca ti se pare ca nu merita. Viata e scurta.

Vremea salatelor!

Cea mai buna salata de anul acesta:

1. o legatura loboda
2. o ceapa mica
3. niste porumb
4. putina branza telemea-cubulete
5. cus-cus

Egal miam-miam. Cus-cusul l-am prajit mai intai in tigaie cu putin ulei de masline, pana cand a devenit auriu si emana o aroma de nuca. Dupa aceea l-am acoperit cu apa, am pus sare si busuioc si l-am lasat sa fiarba pana cand s-a evaporat toata apa.
Restul e simplu. Toate una peste alta si pofta buna!

Loboda e buna, contine cantitati insemnate de vitamina C: cu 120-140 mg de vitamina C la 100 de grame, este de aproape 2 ori mai concentrata decat kiwi si lamaia in aceasta vitamina.
- are proprietati diuretice accentuate, un usor efect laxativ si curata sangele. Prin toate aceste caracteristici loboda este foarte utila in curele de detoxifiere.
- contine pigmenti antioxidanti care ajuta organismul sa se regenereze.
- este un bun remineralizant.

Verdict: mai fac. Maine urmeaza aventura explorarii steviei. Am gasit la Billa si arata interesant.

Se apropie...25 de ore de teatru!

Vine -vine primavara! Se apropie Ziua Mondială a Teatrului, in 27 martie, iar noi, sibienii mici si iubitori de teatru vom sarbatori ocazia cum se cuvine. Conform traditiei romanesti a sarbatorilor care tin  zile si nopti  sarbatoarea noastra tine fix 25 de ore (hai, 29, daca luam in considerare si urmarea...).

Un vis, un gând nebun al unor tineri devine tradiţie şi semn al primăverii în oraşul Sibiu – maratonul teatral “25 de ore de teatru non-stop” a ajuns la cea de-a treia ediţie. Multi inainte, ca merita!

Anul acesta vom cuceri spaţii noi – pe lângă Sala Thalia şi sala CAVAS din cadrul Facultăţii de Litere şi Arte a Universităţii “Lucian Blaga” Sibiu, vom avea spectacole şi manifestări la Biblioteca Astra (Sala Festivă, în care s-a jucat primul spectacol de teatru în limba română în Transilvania), la Teatrul pentru Tineret “GONG”, la Librăria Humanitas, precum şi în mai multe cafenele selecte, cunoscute pentru spectacolele care au loc acolo de-a lungul anului.

Festinul incepe sambata, 30 martie la ora 18.00 cu Gala de deschidere din minunata sala Thalila .„Emigreișăn Drim”-un spectacol al Teatrului de Artă București – TAB se anunta a fi unul dintre high-lighturile festivalului. Este povestea unor aventurieri români într-o comedie despre aici şi acum: afară-i mai bine, o comedie românescă despre graniţele fericirii.

Vom avea spectacole de teatru, workshopuri si conferinte, spectacole bilingve, teatru comunitar, poezie, proiectie de film, si in final, un mix delicios de teatru-perfomance-concert al "Lipiciosilor".

Sa nu uit, in caz ca INCA nu stiati. Festivalul se incheie cu  un spectacol marca Alexandru Dabija, o comedie spumoasa in care maestrul Marcel Iures ii da mana batranului Creanga pentru a-l reinvia pe Ivan Turbinca in "Absolut". Absolut, trebuie vazut!

Programul intreg se gaseste aici.

Ne vedem la teatru! Ne vedem la workshopul din 31 dimineata de la ora 10.00, in pijamale, la inviorare si spalat pe dinti. Sa nu ziceti ca nu v-am spus, si sa veniti fara periute!

SLP vs.DR33M3R = INSOMNIA

Mi-e greu sa scriu despre "Insomnia" lui Charlie Huston. Pulp fiction noir, roman politist, thriller cu tenta medicala, roman distopic, sau gen apocaliptic? Toate la un loc.

Intr-un Los Angeles parasit de ingeri, intr-un viitor apropiat, se dezlantuie iadul. Nu... nu ploua cu lava, Belzebut nu iese in flacari din asfaltul crapat hohotind dramatic, nici vorba de tsunami. E doar un virus, o mutatie a bolii vacii nebune, care creaza insomnie. SLP, abrevierea bolii Sleepless, e crunt. Bolnavii devin zombi care nu doresc decat sa doarma putin, vegetand, cautand alinare in jocuri nesfarsite de computer si in drogul DR33M3R, constienti de suferinta lor. M-a impresionat ca efectele secundare ale drogului sunt ca si cele ale unei toxinfectii alimentare-insa fara varasturi-si totusi era cautat. Trecand recent prin asa ceva, am putut intelege mai bine disperarea oamenilor. Cu 10% din populatia globului afectata de epidemia de nesomn, criza se adanceste, statul se autodizolva totul explodand in haos, terorism, decadenta si coruptie. 

...si il avem pe Parker Haas, tipul politistului "bun", care isi face treaba din convingere. Cu o sotie bolnava acasa, neputincioasa si sfarsita de puteri, cu un bebelus neglijat, nu are alta solutie decat sa caute acest  DR33M3R, sub acoperire, facand un joc dublu. Ca agent undercover trebuie sa descopere care cartel se afla in spatele retelei de distributie ilegala de  DR33M3R.

Prima pista il duce in minele de aur-  niste baraci ascunse in care jucatorii profesionali creaza personaje virtuale in "Chasm Tide", jocul care ii absoarbe pe toti. Acolo, nimereste in mijlocul unor crime, si ajunge in posesia unui hard disk extern, plin ochi cu informatii perioculoase.

Intra in scena Jasper, un killer platit de sefa nemiloasa a unui cartel. El trebuie sa recupereze hard diskul Jasper, desi trecut de prima tinerete,  e inca o masina de ucis redutabila...

Cine se afla in spatele afacerii cu DR33M3R? Ce se va intampla cu Rose si cu copilul? Hm... ca in viata reala as spune. 

Citind romanul am avut impresia ca citesc o carte de benzi desenate. Multa actiune, multe detalii grafice, multa informatie bine documentata, multe referiri la cultura pop si  a gamerilor, insa peste toate, am admirat mintea geniala care si-a imaginat pana in cel mai mic detaliu un senariu apocaliptic atat de real. Si daca te uiti pe geam, citesti stirile pe net si prin ziare, respiri adanc si esti sincer, ai sa iti dai seama, cat de posibil daca nu chiar sigur este sa ajungem acolo. O planeta defrisata de resurse naturale cu ecosisteme distruse? Check! O lume in care oamenii se retrag in existente virtuale in care isi consuma violenta? Povesteste-mi despre World of Warcraft sau Second Life! Centre de placeri in care se consuma, consuma, consuma pentru ca insomniacii nu mai aveau pentru ce si pentru cine economisi bani? Iesiti va rog la mall. Legea martiala instituita si acte de terorism la coltul strazii? Cititi ziarele. O epidemie in spatele careia se afla concernele producatoare de medicamente?  Hm... ramane la latitudinea fiecaruia.

Mda, Charlie Huston, esti mic, negru si diabolic. Si ne cunosti atat de bine.

...acum ma intreb daca nu dorm prea putin...

Si ca sa nu ajungem la lumea insomniacilor decat citind carti bune, va recomand cartile de la Editura All.
Articolul face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA.Si pentru fiecare 15 comentarii, se va planta cate un pomisor. Hai sa punem de o padurice!

Domnisoara Einstein-Philip Sington

Berlin 1933: o tanara este gasita inconstienta in padure si internata cu amnezie in clinica de psihiatrie Charite. Singurul indiciu gasit asupra ei este programul unei conferinte sustinute de Albert Einstein. Tabloidele vuiesc- cazul "Domnisoarei Einstein" cum o numesc ele, devine de interes public, fiecare avand teoria lui.

Dr. Martin Kirsch, fascinat de caz, se implica mai mult decat ar trebui. Intreprinde cercetari ample, care ies din sfera lui profesionala, care il duc pana la Zürich si la Novi Sad. Totodata trebuie sa lupte pentru postul lui in clinica,  si chiar pentru viata. Fantomele trecutului, sub forma fratelui mort  intr-un razboi inutil, isi cer tributul. Si peste toate, incepe sa isi puna semne de intrebare despre relatia cu logodnica lui Alma. Oare ea sa fie aleasa?

Toate se desfasoara pe fundalul ascensiunii la putere a regimului nazist, care isi pune amprenta si pe domeniul de activitate al doctorului. Desi isi dedica viata muncii, incheie fara sa vrea un pact faustic, devenind, spre oroarea lui, un factor important in psihiatria de influenta rasista.

Bunul  Dr. Kirsch are cam multe probleme de rezolvat, pe langa tratamentul domnisoarei E, numita de el Maria, si din pacate, multe din problemele si temele atinse de autor raman in aer, nerezolvate- inutilitatea razboiului, experimentele inumane pe pacentii psihici din institute si clinici, politica nazista din Cel de-al III-lea Reich, pozitia femeii. Cititorul invata putin despre psihiatria primitiva a anilor 1933, teoriile cuantice ele lui Einstein pe intelesul tuturor, istoria "Camasilor Brune" si programul nazist de igiena rasiala a doctorului Eugen Fischer. Da, eugenie and co. Pentru cultura generala, Fischer nu a fost condamnat niciodata, desi programul T-4 a facut 250.000 de victime -persoane cu handicap, iar alte 400.000 de pacienti psihiatrici au fost sterilizati fara voia lor. 

Stington descrie totul convingator si veridic. Uneori prea veridic,  naturalist, aducandu-mi aminte de E. M. Remarque, reusind sa prezinte nesiguranta si atmosfera de catastrofa iminenta asociata ascensiunii lui Hitler la putere. 

Nu as numi cartea un thriller, desi are acel grad de suspans care te face sa intorci paginile. Nu e nici roman biografic, desi se bazeaza pe personaje arhicunoscute-Einstein,  Max von Laue- dar si mai putin cunoscute-Mileva Einstein si Eduard Einstein. Nu e nici poveste de dragoste, desi intre el si Maria se infiripa ceva, plapand.

 "Nimic nu are sanse mai mari de a strica  o poveste buna decat un final  putin probabil." O spune chiar  Eduard Einstein, fiul mai putin cunoscut al marelui Einstein,  internat intr-o clinica psihiatrica in Elvetia. Se pare ca si cele mai mari genii au secrete de ascuns, si Einstein nu face nicio exceptie. Din acest punct de vedere, romanul e perfect. 

Aceasta recenzie face parte din campania vALLuntar, iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA- pentru 15 comentarii se va planta cate un pom. Nu e fain?

SPOILER!

Hai, ca stim cu totii inca din titlu ca e fata  lui Einstein, data spre adoptie... Acesta e marele defect al romanului, previzibilitatea. Si un Einstein antipatic, rece, afemeiat.

Cartea si copacul

240 de participanţi în campania vALLuntar, ediţia a II-a :

bloggerii citesc şi plantează copaci cu sprijinul ROMSILVA

Grupul editorial ALL încurajează lectura şi voluntariatul. Campania este sprijinită de ROMSILVA.

Anul acesta bloggerii participanţi la campanie vor primi câte un copac pentru 15 comentarii la recenzia publicată pe blogul lor la o carte ALL.

În perioada 4-17 februarie 2013 Grupul Editorial ALL a pus gratuit la dispoziţia fiecărui blogger câte două cărţi la alegere de pe www.all.ro. El trebuie să le citească şi să îşi scrie părerea despre cărţi pe blogul personal. Dacă o recenzie are mai mult de 15 comentarii, celelalte comentarii se vor cumula cu comentariile de la alte recenzii, de pe alte bloguri, şi la 20 de comentarii, o echipă a Grupului Editorial ALL va planta încă un copac într-un loc ales de ROMSILVA.

 “Numărul mare de participanţi şi entuziasmul lor ne demonstrează că oamenii sunt dispuşi să investească timp şi energie în proiecte care să sprijine comunitatea, şi că astfel de iniţiative ar trebui să vină mai des din partea companiilor. Le mulţumim tuturor celor care s-au alăturat campaniei vALLuntar şi tuturor celor care o promovează pe canalele media şi social media. Sperăm să plantăm peste 500 de copaci!”, a declarat Mario De Mezzo, CEO Grupul Editorial ALL.

Cele mai cerute cărţi din campanie sunt cele din colecţia Strada Ficţiunii (Ed. ALLFA). Pe primele trei locuri în preferinţele bloggerilor se află „Fata de hârtie”, de Guillaume Musso, „Cheia”, de Simon Toyne şi  „P.S. Te iubesc”, de Cecilia Ahern.

Bineinteles ca particip si eu, sa lipseasca martie din post? Cartile alese de mine sunt "Domnisoara Einstein" de Philip Sington si "Insomnia" de Charlie Huston. Am inceput deja sa citesc "Domnisoara Einstein" si mi-e cam greu sa o las din mana. Voi reveni in curand cu recenzii "ca la carte".

Oprah

Nu sunt fan Oprah. Stiu ca e faimoasa, ca e una dintre cele mai influente femei din lume, ca e buna, ca doneaza si face cadouri extravagante publicului. Nu pun la indoiala bunele ei intentii si sfaturi. In fine, in America multiculturala si multicolorata, e bine sa ai optiuni. It takes all sorts to make a world.

Stiu ca are un club de carti, ca face recomandari (de care ma feresc), avand chiar si o revista :" The Oprah Magazine", pe care tocmai am citit-o ca PDF. "Citit" in sensul ca am depus efortul cognitiv de a descifra o serie de simboluri. Revista are 204 pagini, dintre care 86 de pagini doar reclame. Pe bune. Le-am numarat. Raman 188 de revista. Din care scadem 6 pagini de la sfarsit cu adresele magazinelor unde se gasesc produsele din revista de cumparat, 182. Plus paginile de moda, fara continut, paginile titlu-tot fara continut. Si ajung la concluzia ca 1. dai o groaza de bani pe poze colorate cu reclame  2. revista nu are continut de calitate 3. Oprah e o oportunista care scoate bani din piatra seaca. Never liked her, anyway.

Lucru care ma aduce la revistele noastre glossy, romanesti sau nu. Aceeasi poveste. Zeci de pagini de reclame, continut repeititv si naivut, mostre din ce in ce mai putine, preturi tot mai mari. 

Lucru hazliu acum cateva luni. Obisnuiesc sa cumpar revistele mici, geni Click pentru femei, Libertatea pentru femei, Ioana,  Toate de la acelasi trust si culmea, pe langa ca au articole cu subiect asemanator, chiar si pozele sunt aceleasi. Ma rog, o fi Shutterstock fiindca sunt gratis, insa macar putina atentie meritam si noi. 

Cand, oh, cand, se va inventa revista pentru femeia reala de langa noi? 

Farmec Natural- noua gama

Ieri am primit prin curier pachetul de la Farmec. :)

Bunatatile sunt: o crema soft nutritivă cu argan, o crema hidratantă cu gălbenele si un sampon hidratant cu urzica si aloe vera. Le-am asteptat cu mare nerabdare pentru ca 1. imi place sa primesc lucrusoare... 2.daca sunt cosmetice e si mai fain. 3 sunt de la Farmec, un brand caruia ii sunt fidela de cand ma stiu, inca de la mama citire... si mamele nu gresesc NICI-O-DA-TA. Acum serios, sunt cosmetice de calitate, la preturi decente. Prietenele mele japoneze cand vin in tara  isi umplu bagajele de creme cand pleaca.

Primul lucru care mi-a sarit in ochi cand am deschi pachetul a fost designul nou. Minimal, pot spune. Cutiile sunt albe, simple, fara briz-brizuri in relief. Pe ele scrie denumirea cremei si lista ingrediente. Asta ma aduce cu gandul la cutiile cu potiuni si iruri din farmacii. Totodata, imi trece prin cap cuvantul "curat, pur". Nice job!
Se pare ca pentru gama "Farmec Natural", Farmec a decis sa isi modifice grafia. Imi place. Nota pentru design: 10

Am inceput de ieri sa testez crema soft nutritiva cu argan. Intotdeauna mi-am dorit sa testez o crema cu ulei de argan. Cutia e mare, de 150 ml, pentru ca nu e potrivita doar pentru ten, ci poate fi folosita si pentru corp. Uleiul de argan, denumit si "aur lichid" de femeile din Orient, este deosebit de eficient in tratarea pielii uscate, redarea elasticitatii initiale. Ceea ce e fix la tinta, pentru ca iarna am mereu pielea foarte uscata si deshidratata.

Crema este alba, si are o consistenta de gel, usor, intra rapid in piele, nu lasa nicio pelicula de grasime pe fata. Are gust neutru-in caz ca ajunge si pe buze.

Big bonus: crema nu contine parabeni  si are parfum hipoalergenic. Daca ai un nas fin, poti sesiza niste note acvatice, insa nu e o crema parfumata, ca cele de la Avon sau The Body Shop.

Samponul hidratant cu urzica si aloe vera a fost o alta surpriza- sticla e de 400 ml! Extrasul de urzica stimuleaza cresterea si fortifica/revigoreaza firul de par iar aloe vera hidrateaza scalpul fiind o sursa de minerale si vitamine, ba chiar impiedica aparitia matretii. Deci, un sampon pentru toata familia. Parul meu e vopsit, fragil si casant-here with this liquid wonder! 

Culoarea e verde, si miroase a binecunoscuta aloe, cu un iz de castravete!
Nu l-am folosit decat de cateva ori, prea putin ca sa dau un verdict clar, insa se impaca bine cu parul meu. il curata si il lasa matasos. Nu am folosit balsam ca sa vad cum face, dar e ok si parul nu se electrizeaza.

Preturile sunt mai mult decat atractive. Nici unul nu depaseste 15 lei. Le puteti comanda de pe situl Farmec. Inca nu le-am vazut prin magazine, insa vor aparea sigur peste tot.

VoluntALL revine

La 4 februarie va începe a doua ediţie a campaniei vALLuntar. Am participat anul trecut la aceasta campanie originala, si am primit de citit, la alegerea mea cartea "Faraonul nisipurilor" de Valerio Massimo Manfredi. 

Pe langa faptul ca am citit o carte buna si captivanta, campania a avut meritul de a ma familiariza cu o noua editura si cu titlurile ei. Faptul ca fiecare cititor a facut cate o recenzie si o recomandare m-a ajutat enorm in descoperirea de noi mici comori literare. Acum citesc "Sanctus" de Simon Toyne, o carte mult ravnita si laudata in campania trecuta de toti, si isi merita renumele. E alerta, plina de suspans si nerv. BTW, a aparut recent si "Cheia" , un sequel la "Sanctus".

Dupa incheierea campaniei, cititorii au inceput sa faca schimb intre ei cu cartile primite de la Editura ALL. Din pacate nu am avut timp sa particip si la aceasta prelungire neasteptata a proiectului, insa mi se pare o idee super.

Activitate paranormala

Uh, si am stat ieri seara sa vad filmul asta atat de laudat. Partea 1, ca nu o sa mai pierd timpul si la partea a doua. In mare, e vorba de 2 tineri care locuiesc intr-o casa bantuita si ca sa desopere cine/ce/de ce, isi filmeaza toata activitatea- la masa, la piscina, la baie, in pat noaptea. Foarte plicticos. Singura actiune de care avem parte e noaptea- nu genul "ala" -usi deschise misterios, zgomote etc.




L-am vazut noaptea pe la 2, cu mama dormind langa mine, asa preventiv, sa am pe cine trezi in caz de ceva...de unde. Am adormit insa am aflat ca amandoi mor. Tada!