Si fuse si ARTmania.
Inca impresiile-s prea proaspete ca sa imi pot da seama daca:
1. mi-a placut d.p.d.v. al invitatilor
2. a fost OK d.p.d.v. organizatoric
3. mai vreau si la anul
In mare, nu a existat niciun band care sa imi inspire acel "instant fandom" -ca Sister of Mercy anul trecut. Poate-poate o sa mai check-out un Lacuna Coil, de dragul vocii Christinei, care a bagat-o in buzunar pe Tarja. Lacuna chiar au meritat sa incheie festul in gloria lui "World in My Eyes", la care am simtit extrem ca e facut ca show off pentru superba voce a solistei. Stiu, nu au incehiat cu coverul asta, dar a picat ca cireasa pe tort.
Sonata Arctica, de altfel, my reason for being there, au fost exact ce am asteptat. Concert corect, cu majoritatea hiturilor cunoscute si rascunoscute (toate fetele din primul rand stiau textele). Tony a facut show, a comunicat cu publicul s-a lasat iubit. Probabil ca, repetendu-se istoria "Kamelot" de anul trecut, ii voi taia si pe ei de pe playlistul meu permanent.
De la Republica nu stiam decat cele 2 hituri "Ready to Go" si "Drop Dead Gorgeous" de cand eram eu teenie. O voce puternica, icnapatanata si obraznica. Girl power (cu ochii mintii le vad pe Spice Girls...). Nici nu am apucat sa ascult mai multe, pt. ca si deoarece ce, avusei treaba sa caut Gatorade prin Sibiu. Nu cautati, nu exista. Nu am auzit decat ca solista tot sarind si facand scheme si-a sucit glezna. Mi s-a parut o tipa fooarte cool si relax. Cred ca a fost una dintre cele mai deschise vedete care nu s-a temut de contact cu publicul. Ceea ce nu se poate spune despre Tarja si S.A. (Tarja, chiar niciun bis?) La capitolul sociabili si prietenosi cei mai tari au fost Lacrimas Profundere. Si-au facut cadou betele, au baut bere cu cine au vrut sa stea de povesti cu ei si in general, au fost chill si "beschieden"- ca tot sunt nemti.
Despre Helloween, numai de bine. Desi ma asteptam- stiu, I am old- la Michael Kiske, m-a convins si Andi. Insa din nou, o formatie bifata si cam atat.
Tarja... ah Tarja. Headlinerul festlui, vedeta multasteptata si iubita de toata piata. Nu a dezamagit, insa una dintre avantajele vietii de vedeta este ca publicul te iubeste si e in delir inca dinainte de a fi deschis gura. Canta cu o usurinta extrema si no matter what, publicul te aclama. Ca doara nu e Scala sa te huiduie si sa plece din sala. Cold as ice, no soul. S-ar putea sa fiu subiectiva tinand cont ca ma astepta la un bis micut, o vocaliza bonus, ceva.
Per total nu mi s-a parut nici cel mai bun fest, dar nici cel mai slab.
Se spune ca sa ai grija ce iti doresti. Cred ca de acum incolo ma voi rezuma la variantele de studio si voi fugi de orice conert Pain of Salvation ca dracul de tamaie.
Inca impresiile-s prea proaspete ca sa imi pot da seama daca:
1. mi-a placut d.p.d.v. al invitatilor
2. a fost OK d.p.d.v. organizatoric
3. mai vreau si la anul
In mare, nu a existat niciun band care sa imi inspire acel "instant fandom" -ca Sister of Mercy anul trecut. Poate-poate o sa mai check-out un Lacuna Coil, de dragul vocii Christinei, care a bagat-o in buzunar pe Tarja. Lacuna chiar au meritat sa incheie festul in gloria lui "World in My Eyes", la care am simtit extrem ca e facut ca show off pentru superba voce a solistei. Stiu, nu au incehiat cu coverul asta, dar a picat ca cireasa pe tort.
Sonata Arctica, de altfel, my reason for being there, au fost exact ce am asteptat. Concert corect, cu majoritatea hiturilor cunoscute si rascunoscute (toate fetele din primul rand stiau textele). Tony a facut show, a comunicat cu publicul s-a lasat iubit. Probabil ca, repetendu-se istoria "Kamelot" de anul trecut, ii voi taia si pe ei de pe playlistul meu permanent.
De la Republica nu stiam decat cele 2 hituri "Ready to Go" si "Drop Dead Gorgeous" de cand eram eu teenie. O voce puternica, icnapatanata si obraznica. Girl power (cu ochii mintii le vad pe Spice Girls...). Nici nu am apucat sa ascult mai multe, pt. ca si deoarece ce, avusei treaba sa caut Gatorade prin Sibiu. Nu cautati, nu exista. Nu am auzit decat ca solista tot sarind si facand scheme si-a sucit glezna. Mi s-a parut o tipa fooarte cool si relax. Cred ca a fost una dintre cele mai deschise vedete care nu s-a temut de contact cu publicul. Ceea ce nu se poate spune despre Tarja si S.A. (Tarja, chiar niciun bis?) La capitolul sociabili si prietenosi cei mai tari au fost Lacrimas Profundere. Si-au facut cadou betele, au baut bere cu cine au vrut sa stea de povesti cu ei si in general, au fost chill si "beschieden"- ca tot sunt nemti.
Despre Helloween, numai de bine. Desi ma asteptam- stiu, I am old- la Michael Kiske, m-a convins si Andi. Insa din nou, o formatie bifata si cam atat.
Tarja... ah Tarja. Headlinerul festlui, vedeta multasteptata si iubita de toata piata. Nu a dezamagit, insa una dintre avantajele vietii de vedeta este ca publicul te iubeste si e in delir inca dinainte de a fi deschis gura. Canta cu o usurinta extrema si no matter what, publicul te aclama. Ca doara nu e Scala sa te huiduie si sa plece din sala. Cold as ice, no soul. S-ar putea sa fiu subiectiva tinand cont ca ma astepta la un bis micut, o vocaliza bonus, ceva.
Per total nu mi s-a parut nici cel mai bun fest, dar nici cel mai slab.
Se spune ca sa ai grija ce iti doresti. Cred ca de acum incolo ma voi rezuma la variantele de studio si voi fugi de orice conert Pain of Salvation ca dracul de tamaie.
2 comentarii:
unde mai pui ca ne-a lasat sa o asteptam 40 de minute (Tarja)!! cat de mult mi-ar fi placut, nu am stat pana la capat. si, intr-adevar: o organizare jenant de proasta! deja cand spui ARTmania nu mai spui festival amator de niscai muzicica rock, asta in primul rand datorita numelor de pe afisul fiecarei editii, dar mai ales datorita renumelui pe care si l-a castigat de numai 6 editii. in schimb, ce balarie e dincolo de fatada nici nu se poate compara. intr-adevar, singurul motiv pentru care nu regret, e atmosfera din Piata Mare pe timpul concertelor. by the way, nu stiu daca ai fost si pe la Arena Zone in Dumbrava, dar cu mai mult de-o troaca nu poate fi comparat locul. bad me!
unde mai pui ca ne-a lasat sa o asteptam 40 de minute (Tarja)!! cat de mult mi-ar fi placut, nu am stat pana la capat. si, intr-adevar: o organizare jenant de proasta! deja cand spui ARTmania nu mai spui festival amator de niscai muzicica rock, asta in primul rand datorita numelor de pe afisul fiecarei editii, dar mai ales datorita renumelui pe care si l-a castigat de numai 6 editii. in schimb, ce balarie e dincolo de fatada nici nu se poate compara. intr-adevar, singurul motiv pentru care nu regret, e atmosfera din Piata Mare pe timpul concertelor. by the way, nu stiu daca ai fost si pe la Arena Zone in Dumbrava, dar cu mai mult de-o troaca nu poate fi comparat locul. bad me!
Trimiteți un comentariu