Povestea lui O

Si cu titlul asta in creste ratingul....

"Povestea lui O" de Pauline Rage este o carte erotica, sado-masochista, de o rara si rafinata cruzime asupra careia mult timp a planat misterul, scandalul si interdictia. Aceasta capodopera a erotismului nu s-a dorit a fi de la bun inceput o carte. Ci o simpla scrisoare de dragoste, o declaratie violenta de erotism, redactata noaptea si trimisa prin posta, zilnic, destinatarului: povestea unei tinere femei care, din iubire, se ofera si se supune celor mai rafinate, dar si crude capricii ale amantului sau.

Timp de cateva decenii, autorul acestui text a ramas necunoscut: "O femeie nu putea scrie asa ceva", a declarat Albert Camus. Trebuie sa fie un barbat. Pe lista de suspecti intra: Malraux, Montherland, Robbe-Grillet, Peyre de Mandiargues, Jean Paulhan.
Dupa ce obtine, in anul 1955, Prix des Deux Magots, "Povestea lui O" - pana atunci refuzata de editori, respinsa de librarii si interzisa public pe "motiv de indecenta" - devine un best-seller, vandut in milioane de exemplare si tradus in peste 20 de limbi.  

Astazi se stie ca Pauline Rage este pseudonimul pentru Dominique Aury. La 86 de ani, autoarea si-a dezvaluit identitatea intr-un interviu care povesteste geneza romanului: indragostita de Jean Paulhan, ea a vrut sa-i scrie o scrisoare sub forma de roman. Un roman erotic despre o femeie libera si independenta care devine, de buna voie, sclava barbatului iubit. Astfel, este dusa la Castelul Roissy, locul unde femeile sunt "dresate", unde va deveni obiectul neconditionat al placerii unor barbati pe care nici macar nu are dreptul sa-i vada, intrucat este legata la ochi, va accepta mangaierea necrutatoare a biciului, necunoscand in fond nici o alta placere decat aceea de a apartine total celuilalt. Fantasma feminina a supunerii totale da nota sublima a acestui roman al extazului prin auto-distrugere."

Asta zic siturile editurilor despre carte. Si am vazut si filmul. NU e pornache, desi sunt multe scene in care eroina apare goala. Dar e extraordinar de frumoasa, incat ne bucuram sa o vedem. Nu apare nici o scena explicita de sex, asa ca pentru asta mergeti pe alte situri. Bineinteles ca razbate putin kitsch-ul anilor 75 si muzica  exgerat de dulcie. Gandit-va la Emanuelle. Filmul e frantuzesc si nu ma mir. Decorurile-s luxoase, costumele elaborate si bine lucrate, atmosfera e de poveste, actorii frumosi.  Filmul primeste o nota de trecere,  la limita.

Insa cartea...Man, it's crap. Nu ma refer la subiectul in sine, sau la tulburarile de personalitate si sexualitate ale personajelor, ci la scriitura. Stilul e impersonal, rece, abunda descrierile sterile. Nu aflam nimic din ce simte O. Este pur si simplu povestea degradarii sexuale a unei femei, totul pentru iubitul ei, Rene. Ea nu incearca sa se justifice, sa explice de ce face ce face. Cartea e pur si simplu un lung sir de abuzuri de tot felul. Plicticoasa si repetitiva. Sadism gratuit...Parca ar fi un manual de utilizare a unui nou aparat, si O chiar asa si e. O- obiect, orificiu...

Am mai citit literatura erotica la viata mea, dar asta nici macar atata nu e. Luati "Venus in blanuri", daca va indeamna Aghiuta la bici si cizme...Anais Nin....Sau mergeti la un Sade cinstit care nu se ascunde sub tot felul de speculatii pseudo- filosofice.

Iar povestea se termina sec : "Vazand ca dragostea lui Sir Stephen pentru ea incepea sa paleasca, i-a cerut voie sa se sinucida. El i-a permis." Ta -da. Secolul 20!

Nu recomand cartea nimanui. Pierdere de timp. Si dupa comentariile de pe net, nici nu reflecta corect stilul e viata BD&SM....