Initial am dorit sa scriu un post despre rockul progresiv in general insa, asa cum se intampla de cele mai multe ori, socoteala acasa nu se potriveste cu cea din targ.
Printre subclasele de prog am gasit una despre care nici nu stiam ca exista: ZEUHL. Si doamne, ce bine suna. Se intampla destul de rar ca o formatie sau un artist sa fie „inventeze“ un gen. Zeuhl e o astfel de exceptie -este denumirea data muzicii inspirate mai mult sau mai putin de opera formatiei franceze Magma (1970). „Zeuhl“ inseamna in limba Kobaiana (limba inventata de membrii fondatori ai formatiei Klaus Blasquiz si Christian Vander) „muzica celesta“. In albumele lor se povesteste in kobaiana despre mitul planetei Kobaya colonizata de pamanteni. Cautarea spiritualitatii si trascendentei se reflecta in muzica extatica, caracterizata de ritmuri repetitive si coruri care duc la o stare vecina cu transa. Riffurile sunt scurte, corul pe multe voci se repeta parca la infinit cu mici variatii de dinamica-de la soapte apocaliptice pana la strigate de bucurie. Basul este instrumentul principal, care da ritmul acompaniat de bicuirile percutiei. Influenta jazzului e data de partea vocala uneori de o tehnicalitate extrema.
Compozitia melodiilor este apoape ritualica: ritmul e de multe ori martial. Tonul general este unul intunecat - multe note minore, modul doric. Echivalentul muzical a lui HP Lovecraft. Daca Worf din Star Trek ar asculta muzica la MP3 player, Magma ar fi playlistul lui.
Conceptul de Zeuhl nu e ilustrat doar prin muzica. Copertile albumelor sunt minimaliste, Magma apare pe scena complet in negru, disciplinata si serioasa.
Stilul si- a gasit adepti unde nici cu mintea nu gandeam, in Japonia (Bondage Fruit, Ruins , Koenji Hyakkei ). Si culmea, suna bine. Cred ca are ceva de- a face cu spiritul de samurai dar nu aprofundez subiectul.
Ca exemplu dau "Da Zeuhl Wortz Mekanik" de pe „Mekanïk Destruktïw Kommandöh“ din 1973, in culmea succesului lor.
Printre subclasele de prog am gasit una despre care nici nu stiam ca exista: ZEUHL. Si doamne, ce bine suna. Se intampla destul de rar ca o formatie sau un artist sa fie „inventeze“ un gen. Zeuhl e o astfel de exceptie -este denumirea data muzicii inspirate mai mult sau mai putin de opera formatiei franceze Magma (1970). „Zeuhl“ inseamna in limba Kobaiana (limba inventata de membrii fondatori ai formatiei Klaus Blasquiz si Christian Vander) „muzica celesta“. In albumele lor se povesteste in kobaiana despre mitul planetei Kobaya colonizata de pamanteni. Cautarea spiritualitatii si trascendentei se reflecta in muzica extatica, caracterizata de ritmuri repetitive si coruri care duc la o stare vecina cu transa. Riffurile sunt scurte, corul pe multe voci se repeta parca la infinit cu mici variatii de dinamica-de la soapte apocaliptice pana la strigate de bucurie. Basul este instrumentul principal, care da ritmul acompaniat de bicuirile percutiei. Influenta jazzului e data de partea vocala uneori de o tehnicalitate extrema.
Compozitia melodiilor este apoape ritualica: ritmul e de multe ori martial. Tonul general este unul intunecat - multe note minore, modul doric. Echivalentul muzical a lui HP Lovecraft. Daca Worf din Star Trek ar asculta muzica la MP3 player, Magma ar fi playlistul lui.
Conceptul de Zeuhl nu e ilustrat doar prin muzica. Copertile albumelor sunt minimaliste, Magma apare pe scena complet in negru, disciplinata si serioasa.
Stilul si- a gasit adepti unde nici cu mintea nu gandeam, in Japonia (Bondage Fruit, Ruins , Koenji Hyakkei ). Si culmea, suna bine. Cred ca are ceva de- a face cu spiritul de samurai dar nu aprofundez subiectul.
Ca exemplu dau "Da Zeuhl Wortz Mekanik" de pe „Mekanïk Destruktïw Kommandöh“ din 1973, in culmea succesului lor.
Si pentru ca ati avut rabdare sa cititi tot postul, poate chiar sa acultati primul exemplu pana la capat, o bijuterie a lor (am cautat in dictionar si inseamna "Sufletul oamenilor"):
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu