marți, 15 septembrie 2009

Orbul gainii...

          Mai, nici cu gandul nu gandeam ca marele clasic in viata LD Teodorovici isi va intoarce fata luminoasa spre o postare de-a mea, scrisa in mare graba. Ca sufera de orbeata gainii si intelege doar ce ii place lui, nu mai punem la socoteala. Daca ai o gasca sa te sustina e ca si cand ai detine adevarul. Let's take strenght in numbers.
          Pai in general era vorba despre COMUNISM. Buhuhu... Cel mai naspa subiect de dezbatut intr-un post de cateva sute de caractere. S-au scris biblioteci intregi pe tema asta, si voi vreti ca eu, un muritor de rand sa sintetizez in alb/negru decenii? Daca asa stau lucrurile, ma indoiesc de capacitatile intelectuale si logice ale celor care au sarit piscati de fund de postul meu de pe Am doar 18 ani. 
            Lumea ma acuza de pro-comunism, de melancolie de tip iliescian, un destept ma timite in China (de unde atata bafta, nenicule?) sau sa pun si eu mana pe o carte de istorie. Cu mandrie raportez ca am bifat si asta pe lista. Am incercat sa subliniez cateva aspecte bune ale comunismului. De ex. educatie gratis. Case pt toti. Servicii pentru toti. Nu spun ca era de aur totul. Insa ce aveam bun atunci (relatii interumane?) acum s-au cam dus de rapa. Nu imi dati in cap cu libertatea de exprimare si de circulatie. Stiu, era nasol fara. 
           In concluzie, erau parti bune si parti rele. Cine nu stie sa faca diferenta, e singur vinovat. Nu sunt pro/contra.  

5 comentarii:

ldt spunea...

Vă salut.
1) Îmi cer scuze, pe bune, dacă v-a lezat textul meu. Eu am intenţionat, pornind de la textul dvs., să comentez o atitudine care, asta este, îmi displace. Sigur, folosirea cuvîntului dobitoc, date fiind sensurile sale extinse, pare cam dură. Nu e, de fapt. Şi chiar, repet, n-am intenţionat nici o trimitere directă către dvs., pur şi simplu am pornit de la acel text de pe am18ani sau cum s-o fi numind site-ul respectiv.
2) Sarcasmul pe care-l folosiţi e chiar inutil, lăsînd deoparte faptul că e destul de puţin controlat. Ar fi trebuit, ca să se justifice, să mă comport ca un „clasic în viaţă”, să am o atitudine de asemenea natură. Nu o am, mi s-ar părea dezagreabilă. N-am nici pe ce s-o fundamentez. Că aş putea suferi de orbeaţa găinii, pe de altă parte, n-am cum să neg în lipsa unor argumente care să vă susţină afirmaţia. Vă rămîne, dacă aveţi chef, să-mi daţi acele argumente.
3) Partea cu „Let's take strenght in numbers” e, vă rog să mă scuzaţi, o prostie. Nu mă susţine, evident, nici un fel de gaşcă, oamenii intră pe site-ul meu şi comentează, pur şi simplu.
În fine. Sper totuşi că acum, cu ironiile la adresa mea, v-aţi răcorit. :)

cibinensis spunea...

Nu trebuie sa te sinchisesti de remarci - multe sunt rautati de net. Netul a creat o noua forma de afectiune internet addiction disorder + onanimia( combinatie onanos+anonimus).
Cat despre China sa stii ca e o tara f frumoasa si strazile, autostrazile sunt impecabile, este curatenie desavarsita si multa politete. Daca te trimite cineva in China sa stii ca este un castig.

Ada Angharad spunea...

Stiu, China e minunata si la ani lumina departe de noi, atat geografic cat si ca dezvoltare si protectie sociala. Na ca am zis-o.
Iar marele scriitor, well, daca nu traia comunismul nu avea subiect de carti. Asa ca pe cadavre se ridica imperii si in cazul asta. Iar limba lui de lemn o stiu si eu. Diferenta e ca eu nu am pretentii...

Ada Angharad spunea...

Am uitat sa spun. Cele mai frustrante sau amuzante bloguri sunt aceela in care marele X lanseaza o idee si altii mici vin sa il laude. Se cheama transfer, poate-poate cade putin praf de stele virtual si in ograda mea. Poate ce cine seamana totusi se aduna, si atunci oi fi si eu la fel de destept...E un fenomen interesant, anomimitatea iti da curaj si protectie. Curaj de mucava, dar macar faci valuri, nene.

cibinensis spunea...

Nu sunt un adept al totalitarismului si nici al dictaturii indiferent de coloratura politica.
Eu cred ca e nevoie si de solutii fiabile de redresare a situatie actuale.
Nu mai traiesc in tara si imi e greu sa percep realitatea de aici.
Consider ca paralel cu condamnarea comunismului e necesara reconstructia noii lumi.
Pentru mine e trist sa remarc ca numarul tinerilor ce pleaca e in crestere.
Oare cine va ramane ultimul si cine va stinge lumina?