In toti anii astia culturali si neculturali in care a devenit si Sibiul punctulet pe harta turistica a Europei am ghidat multi turisti zapaciti si pierduti prin spatiu. Am dat informatii despre hoteluri, restaurante, turnuri, poduri si ziduri, evenimente, baruri, palate si parcuri, muzee si anecdote cu/despre sasi. Insa NIMENI, NICIODATA nu m-a mai intrebat ce m-au intrebat astazi niste tineri din Suedia. Cautau inebuniti in soarele amiezii CASA LUI CIORAN. Dada. Chiar asta. Am ramas uimita cum nu am fost nici macar atunci cand un italian m-a intrebat de unde poate face rost de niste "fetite".
Intamplarea face sa trec zilnic pe acolo, asa ca am stiut sa ii duc pe str. Tribunei. Nu spun ca au fost dezamagiti. Cred ca se asteptau la ceva gen casa memoriala. Am scos-o asa cum o scoatem noi romanii, spunand ca tocmai se amenajeaza, pentru ca niste muncitori lucrau la acoperis. Trist.
Trist pentru ca ne purtam de parca Cioran nu ar fi fost la nostru, casa de la Rasinari e o paragina, iar cea de aici asijderea. Trist pentru ca nici macar romanii nu se mai intereseaza de el. Trist pentru ca niciun ghid nu aminteste de el in Sibiu. Dar mai bine asa, pentru ca flacaii aia nu vor putea sta pe acoperis o vecie si nici eu nu cred ca o pot lungi cu povestea cu cocosul rosu.
4 comentarii:
Pacat si urat....
Cred ca nici casa lui Noica de la Paltinis nu o duce mai bine...defapt e vorba de o stare de fapte si de o normalitate anormala....
O gramada de bani publici care se cheltuiesc aiurea insa nimic care sa sustina sau sa marcheze reperele culturale ale unui culturi si ale unui popor....
Pacat....
Casa lui Noica a devenit casa de vacanta a unui corifeu al culturii Humanitare...
As zambi amar...insa....
Din pacate...si ce ma doare e ca multe locuri in Sibiu au ajuns sa fie asa...
LOcuri dragi mie pentru timpul si povestile care mi le-au spus de-a lungul anilor....
Pacat....
Brâncuşi e mult mai cunoscut în Franţa decât în România... avem mari regizori, de asemenea, care toarnă filme franţuzeşti, însă românii nici nu au auzit de ei.
În ceea ce priveşte celebritatea după moarte, ne confruntăm cu două situaţii apocaliptice. Brâncuşi nu a fost lăsat să-şi aducă sculptuurile în România, sub regim comunist, murind în condiţii mizerabile-aşa cum numai geniile o pot face, iar Eminescu a devenit geniul poeziei româneşti, cu toate că viu nu s-a bucurat nici măcar o secundă de popularitate.
Iar în ceea ce-i priveşte pe reprezentanţii noştri la nivelul filosofiei, cred că numele lor începe să-şi piardă din greutate.
Filosofia ar trebui introdusă în şcoli încă din clasa a XI şi nu a XII-a. Vă vorbeşte o iubitoare de curente filosofice, pentru care filosofia a reprezentat o a doua iubire.
Trimiteți un comentariu