sâmbătă, 19 septembrie 2009

Pai poti sa-mi plangi un rau, cucoana!

Presupun ca toti ati vazut videoul ala viral de pe Youtube in care Susan- Boyle- cu -vocea -de -aur impresioneaza un mapamond. Ce am vrut sa spun, mai bine acum, decat niciodata.

Tuturor ne place povestea omului de rand, din popor care ajunge vedeta si „le-o arata lor“. Na, uite, voi astea plini de prejudecati care va asteptati ca o voce frumoasa sa iasa doar din blonde slabe cu cercel in buric. 

Nu ma numar printre cei care asteapta voci bune de la slabanoage cu bling bling (prefer sa fie baieti frumosi si pletosi) dar admit, prefer o persoana frumoasa uneia mai... putin estetice. 

 Sa ne intrebam cate ceva:
1. E atat de surprinzator ca o femeie de 47 de ani sa aiba o voce cu totul si cu totul...? (opera? Aretha Franklin?)
2. Va suprinde ca o femeie putin cam plinuta sau gospodina poate avea voce?
NU
Ceea ce ma duce la intrebarea 3.
3 Oare criticul Simon mai poate fi surprins de asa ceva? Dupa 10 ani de Britain's Got Talent ?

Cam miroase. Prina mea idee e ca Simon a auzit-o deja cantand sau ca a ales-o expres din cauza singelului ei din 1999 Cry Me A River.

Asat nu inseamna ca nu stie sa cante.
Problema nu e vocea ei, ci ceea ce se face cu tine. Indiferent daca Simon ii cunostea sau nu vocea, prezentarea ei a fosta cum ambalata si vanduta altfel, special pentru tine, bazandu-se pe preferintele tale. Asta iti reintareste preferintele tale. Pe scurt, iti dau ce vrei si totodata, te educa ce sa vrei pe viitor.

Uita-te la clip, la editare, la poveste- contrastul dintre publicul cinic, neincrezator, prezentatori mirati si admirativi. Montajul are loc dupa eveniment, dupa spectacol, e normal ca publicul din sala sa fie surprins, insa telespectatorii sunt fortati sa se tulbure in fata productiei de Hollywood la care se uita. Daca ai fi vazut-o cantand in bucatarie, in fata unui webcam, ai fi zis ca are o voce buna si atat si dupa aceea te-ai fin intors la pornografie sau la pagina de pitipoance. Insa daca ti se spune sa vezi acest clip (supreproduction), e altceva. E ca si cand ai pune o eticheta de 100 euro pe o sticla de apa si apoi are avea gust mai bun. 

Britain's Got Talent nu incearca sa gaseasca un castigator si sa-i ofere un contract, mai degraba incearca sa aiba audienta ACUM, spatiu publicitar si venituri din SMS-uri. Chestia asta nu o faci cu o alta blonda slabanoaga, ci cu cineva care sa corespunda indicelui demografic al emisiunii.

Ce vrem e un Simon- bombonica demografica-uitandu-se in camera dulce, visator: 
“Darling, esti minunata in seara aceasta!“

 
Asta nu mai e emisiune de descoperit talente, e un documentar.


Mai departe. Boyle e minunata, dar unde elementul dramatic? Cine o sa fie oponentul ei pe parcursul spectacolului-circ? Hmmm, blonda slabanoaga, strigam, insa nu e o alegere destul de buna, pentru ca nu polarizeaza destul, nu se pot compara nicicum. Vrem pe cineva care sa cucereasca la fel de mult ca si Susan,dar altfel, sa creeze trensiune interioara. 
Adica, un copilas dragut.
Si uite, are si cravatica!
Si daca asta nu e regie de  Oscar, sa imi spuneti cutu.
 

Un tanar de 20 de ani vrea sa iubesca un castigator sis a urasca un invins. Un adult de 40 de ani vrea sa iubesca doua persoane si sa fie trist cand povestea se sfarseste pentru una dintre ele.

Povestea lui Boyle se potriveste ca o manusa ideii ca si la 47 de ani, poti sa iti iei viata de la capat, sa isi revendici rolul in filmul vietii, ba sa iei si Oscar. Ceea ce nu e o idee rea in sine. Insa nu prin munca si perseverenta, ci prin simplul fapt ca cineva te desopera. 

 „Precis ca femeia a muncit sa ajunga sa cante atat de bine!“ Bine-inteles ca da, Dar ei nu isi povestesc introducerea in poveste. Iti comunica doar ca nu a fost sarutata niciodata, ca lucreaza intro cantina si ca „a cantat putin in corul bisericii“ Sa mori tu!


 Ea poate fi talentul neglijat, nedecoperit, poate tardiv, iar copilutul este geniul inmugurind, „Copile, chiar daca pierzi, tot invingator esti!“

Nu contest talentul si vocea ei, si nici sansele ei de a se face cunoscuta, dar nu cred ca Zeii au zambit, si priviti, Boyle a fost descoperita!

Susan Boyle, ca vrem sa credem sau nu, e un personaj bine conturat intr-un film regzat magistral, pe singura tema care ne mai retine atentia zilele astea- cu totii suntem invingatori, si chiar daca ratam, tot invingatori suntem. 47 de ani nu e prea tarziu. De aici incolo, totul va fi regizat si coregrafiat.  

Totul, in afara de crizele de la sfartsitul filmului, cand toti se reintorc la viata cotidiana si prafuita.


Toti, adica tu. 


4 comentarii:

Marius Ola spunea...

Hmm! Aş spune că într-o regie comercială, se pot întâmpla şi accidente fericite. Dar bănouiesc că nu ăsta e filmul evenimentelor. Cred că unele lucruri vor rămâne doar la stadiu de accident. Cum este şi cazul doamnei Boyle. În rest doar audineţe, rating... Oamenilor le place când cineva o duce mai rău de cât ei. Însă, de cele mai multe ori ignoră lucrurile frumoase din viaţă.

Îmi place mult cum scri. Sigur am să mai trec pe aici. Voi avea grijă de acest lucru, punându-te pe o listă... de bloguri, bineinţeles:)

cibinensis spunea...

Ai dreptate. Aceasta istorie imi mirosea a facatura.
Si Arghezi a debutat la 47 ani !

GOG spunea...

Ceva e clar.Boyle are o voce lucrata tehnic aproape impecabil.Asta nu se capata nativ,e scoala grea si lunga.Adusa un pic din butoane de studio pe la dozaj si reverb a iesit ce-am auzit.Fa abstractie de imagine, unde s-a pastrat originalul,[ca antagonismele dramatice dau bine la publicitate]si ai in fata o profi. Una peste alta,femeia ,[si Simon-staf,chiar daca a pierdut,are numai de castigat.
Pustiul...ura viitorului de aur, n-are nik decat ca nu e afon si e propulsat sa traga tare.Si e diukik!
Alchimia show-business da rezultate ...

Ada Angharad spunea...

@ Ola. Ola! Te-am pus si eu in bloglist...