marți, 29 septembrie 2009

Violenta cuvintelor

Se spune ca limba este data oamenilor tocmai pentru a-si ascunde uneori gandurile. Cateodata reusim sa ne controlam iesirile si exprimarea, alteori ne mai scapa cate o injuratura, o critica acida si rau-intentionata, cate o onomatopee, cate o umilire.

Violenta verbala este cea mai raspandita forma de violenta, si ce a mai perversa, as putea adauga. Nu lasa urme vizibile, e greu de recunoscut chiar si de catre victima, nu e definita de lege…Ea distruge increderea reciproca, stima fata de sine, duce la confuzie, anxietate si chiar la depresie.

In societatea romanesca si nu numai, vioelnta verbala este peste tot, de la soferul care te injura la semafor, de la vanzatoarea care iti raspunde obraznic la o intrebare, de la copii care se fac cu ou si cu otet in curtea scolii, in filmele de la televizor, pana la discursurile din Parlament (va mai aduceti aminte schimburile de replici Vadim vs. restul lumii, Basescu vs „pasarica“).
Cine crede ca violenta verbala e doar cea gen „Fa, femeie, fi-t-ar…“ si raspunsul ei care ii reaminteste originea si intreaga lui genealogie, se inseala. Ea poate fi subtila, fina, rafinata. E o jignire atat de insesizabila, dar care te lasa cu un gust amar poe tot restul zilei. Sa spunem ca apari la birou cu o minunata bluza noua. Stralucesti si se vede asta. Apare Tanta, tata biroului si isi arunca din buze un „ Minunata bluza draga mea. Se asorteaza perfect cu stilul tau auster“. Te-a jignit fara sa se vada. Si asta e tot violenta.

In mare parte, violenta verbala e un obicei care se mosteneste. Tata vorbeste urat cu copilul, acesta va vorbi urat cu copilul lui. E un comportament imitativ, e cool sa injuri, pari mai matur si mai tare pe pozitie. Totodata, iti intimidezi adversarul. De multe ori e dora o sccapare (cine nu a scapat printre dinti vreo injuratura la viata lui?).
Totodata societatea si mass media incurajeaza violenta, tolerand-o. Baietii de gasca se saluta cu „Ce faci, c***e?“ care e deja un abuz cras, insa pentru ei e doar o forma de salut si recunoastere. Cuvintele isi pierd puterea de impact si devin banale. Cine se mai scandalizeaza la un „Fuck you“ intr-un film?. Ne abrutizam… Cel mai rau este ca femeile, care formeaza marea parte a victimelor sufera in tacere si chiar considera ca asa trebuie sa fie tratate…

Violenta verbala in sine nu ar trebui sa tina de clase sociale si de educatia primita, de acesti factori ar trebui sa tina forma ei de manifestare. Presupunem ca un vagabond al strazii are alt repertoriu decat un profesor, de exemplu, insa aici gresim. Vecinii mei sunt ambii medici si se injura ca la gura cortului.

Cred ca o cale de combatere a violentei fizice este educatia si mai ales explicarea faptului ca uneori cuvintele dor mai tare decat orice si ca lasa rani adanci. Totodata, prefer cand cineva ma injura sa imi spun ca pe mine nu ma poate jigni decat cine vreau eu, continutul mesajului fiind in directa legatura cu importanta pe care o acord emitentului.
Un contraatac ar fi sa raspunzi calm si politcos si sa lasi agresorul sa se mire de ractie, sa ramana fara replica sau sa se comsume singur continuand un discurs absurd.

4 comentarii:

Marius Ola spunea...

Ai perfectă dreptate. Sunt atât de multe înjurături în jurul nostru, atât de des este folosit un libaj abject şi investiv, încât poate părea că viaţa însăşi nu este decât o înjurătură. Educaţia, răbdarea este soluţia. Poate că auzul ar trbui oprit din când în când.

Marius spunea...

Cuvintele sint arme letale. Fara exagerare.
Parerea mea este ca violenta verbala fara o inclinatie nativa spre violenta nu exista. Vioelntul verbal este violent si fizic; daca se poate spune asa ...

Mihai Stoian spunea...

Iti plac articolele lungi ... Nu prea am rabdare sa le citesc pana la capat ... o sugestie un sfat mai scut si mai la obiect ... :P

Syaitan spunea...

this is the end

(campania commenturilor irelevante a.k.a. spam)