Sibianul, managementul vietii de apoi si comorile in cer

Ieri am fost la un botez in Muzeul ASTRA. Un eveniment inspirat si reusit, vreme superba, parinti mandrii (si emotionati), fetita frumoasa, Karina Iris. Sa fie sanatoasa si fericita!

Cum bisericuta era neincapatoare pentru toti invitatii si eu nefiind personajul principal, am ramas mai in usa. Am observat ca voluntarii pusesera si acolo, in tinda bisericutei, o urna cu donatii pentru Ioana. Cunoasteti toti cazul fetei de 19 ani cu leucemie si a prietenilor ei care strang donatii. Doamne-ajuta!

Departe de mine de a critica managementul vietii de apoi al fiecarui crestin in parte. Insa am observat ca dintre zecile de turisti care s-au perindat pe langa bisericuta, cam toti au aprins 5-6 lumanari pentru vii sau morti. Inca niciunul nu a bagat macar contravaloarea UNEI lumanari in urna. Si stau in sinea mea si rumeg: Lumanarile se aprind pentru a imbuna Dumnezeirea si pentru protectia persoanei alese.

Buun...pana aici, inteleg genul asta de gandire magica si de sacrificiu simbolic. Deci: lumanare aprinsa = punct in plus la Dumnezeu. Sa trecem la partea lumeasca: Donatie in urna = punct in plus in slavarea unei vieti. Actuale, nu viitoare. Daca lui Dumnezeu ii plac faptele bune, cat de mici ar fi, pai ASTA era sansa sa iti aduni comori in cer. Scoatem din ecuatie probabilitatea ca Raiul si Viata de Apoi sa nu existe, si ca atunci banii dati pe 10 lumanari sunt arsi, la propriu. Sa spunem ca e o certitudine. Daca as fi Dumnezeu, as aprecia mai mult un om altruist decat unul egoist. Pe ala l-as lasa in rai. Insa Biserica a avut grija intotdeauna grija de ea insasi si mai putin de credinciosii ignoranti care nici macar cand li se baga sub nas nu stiu sa aleaga si sa faca diferenta.