Daca vizitati Viena cu ghiozdanelul in spate, sau chiar daca stati la Mariott all inclusive, nu trebuie sa ratati "Wiener Deewan".
Restaurantul cu sarm de cantina studenteasca e mereu plin, pentru ca se afla la 5 minute de Universitate si functioneaza dupa un concept ciudat, dar mai ciudat este ca functioneaza "All you can eat, pay as you wish!". Exact.
Istoria lui nu e prea lunga, insa a ajuns un local popular in 0,0 secunde. Proprietarul este domnul Deewan, un pachistanez casatorit cu o austriaca. Pentru ca datorita legilor pentru imigrare hardcore ale Austriei, domnul Deewan nu putea munci legal, s-au gandit sa infiinteze acest restaurant.
Atmosfera e studenteasca, mereu plin de tineri, turisti, dar si de oameni de afaceri care vor alt meniu. Bucataria e pachistaneza. Meniul nu e teribil de variat - 3 curry vegetariene, 2 cu carne, salata cu 2 feluri de dressing, omniprezentul orez,si un desert, mereu acelasi. El se schimba in fiecare zi, doar grisul cu mango si cardamon ramane ca big hit. E un vis! Bauturile au insa pret fix. Cui ii trebuie, de vreme ce ai pe masa o carafa cu apa gratis? Te servesti ca la bufet, de cate ori vrei.
Noi am mancat acolo un curry de cartofi, nu prea iute, niste dal- adica tocana de linte, orez, un papalaci verde, salata si un mango chutney dulce-iute. Iar desertul e fost ireal de bun. Lumea lauda mango lassi, dar chiar ca nu am mai avut loc si pentru el. Din pacate nu am vazut curry cu carne nicaieri. Imi place bucataria indiana si condimentata, asa ca eu spun ca a meritat. Nu a fost de lux, mai degraba un fel de "ca la mama acasa". As mai merge o data sa incerc din toate.
Acum, cum de functioneaza micuta intreprindere de familie cu 14 angajati? Conform netului, au o cifra de afaceri de 250.000 euro pe an. Nea Deewan se lauda cu 200-300 de mancaciosi pe zi, fiecare dand in medie, 6 euro. Unii chiar mai mult. Faceti voi calculele.
Restaurantul cu sarm de cantina studenteasca e mereu plin, pentru ca se afla la 5 minute de Universitate si functioneaza dupa un concept ciudat, dar mai ciudat este ca functioneaza "All you can eat, pay as you wish!". Exact.
Istoria lui nu e prea lunga, insa a ajuns un local popular in 0,0 secunde. Proprietarul este domnul Deewan, un pachistanez casatorit cu o austriaca. Pentru ca datorita legilor pentru imigrare hardcore ale Austriei, domnul Deewan nu putea munci legal, s-au gandit sa infiinteze acest restaurant.
Atmosfera e studenteasca, mereu plin de tineri, turisti, dar si de oameni de afaceri care vor alt meniu. Bucataria e pachistaneza. Meniul nu e teribil de variat - 3 curry vegetariene, 2 cu carne, salata cu 2 feluri de dressing, omniprezentul orez,si un desert, mereu acelasi. El se schimba in fiecare zi, doar grisul cu mango si cardamon ramane ca big hit. E un vis! Bauturile au insa pret fix. Cui ii trebuie, de vreme ce ai pe masa o carafa cu apa gratis? Te servesti ca la bufet, de cate ori vrei.
Noi am mancat acolo un curry de cartofi, nu prea iute, niste dal- adica tocana de linte, orez, un papalaci verde, salata si un mango chutney dulce-iute. Iar desertul e fost ireal de bun. Lumea lauda mango lassi, dar chiar ca nu am mai avut loc si pentru el. Din pacate nu am vazut curry cu carne nicaieri. Imi place bucataria indiana si condimentata, asa ca eu spun ca a meritat. Nu a fost de lux, mai degraba un fel de "ca la mama acasa". As mai merge o data sa incerc din toate.
Acum, cum de functioneaza micuta intreprindere de familie cu 14 angajati? Conform netului, au o cifra de afaceri de 250.000 euro pe an. Nea Deewan se lauda cu 200-300 de mancaciosi pe zi, fiecare dand in medie, 6 euro. Unii chiar mai mult. Faceti voi calculele.
Familia Deewan se implica si in probleme ale expatriatilor si ale comunitatii pachistaneze si mulsulmane, in general. In restaurant e plin de afise, reviste, fluturasi, acolo se organizeaza evenimente si chiar nunti.
Gurile rele spun ca in Viena gasesti mancare indiana la acelasi pret si in alte locuri. Asa o fi, insa merita sa incercati si voi experienta asta. Cred ca totul se bazeaza pe ideea ca, decat sa se faca de rusine platind prea putin- atentie, ii platesti omului IN MANA la iesirea din restaurant- omul da mai mult. Fiindca vrea sa mai revina. Cel putin mie mi-a fost greu sa aproximez un pret, necunoscand obiceiurile. Domnul Deewan nu s-a plans, asa ca treg nadejde ca a fost ok.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu